Nicolae Ceaușescu - cel mai radical suveranist român; prețul politicii sale-dictatură, izolare, frică, frig, foame!
București, decembrie 2019 / sursa: arhiva autorului
"Dragă tată, ce n-aș da să-ți pot spune aceste cuvinte, nu doar să le aștern pe hârtie... La început, la cei patru ani pe care îi aveam când ai plecat de lângă mine, nu mi-am dat seama că plecarea ta era pentru totdeauna.(...). Abia acum pot cu adevărat să înțeleg imensitatea sacrificiului tău și doare când văd că nu este prețuit îndeajuns".
Pe coperta revistei Paris Match o femeie îndoliată, distrusă de durere, își protejează copila în vârstă de doar câțiva ani, pe care o îmbrățișează matern cu ambele mâini. În fundal, se vede o cruce mare pe care este scris numele celui dispărut, Vinerian Bădoi. El a murit pe 22 decembrie 1989, în fața hotelului Intercontinental, iar pe prima pagină sunt fotografiate soția și fiica lui, Olivia. În timp ce revista de limbă franceză titrează "Dans les larmes, une nation renait" ("În lacrimi, o națiune renaște"), Olivia a scris în memoria tatălui ei, 15 ani mai târziu, rândurile pe care le-ați citit în deschiderea acestui text. Și tot în scrisoarea ei, Olivia continuă: "Vreau să știi însă că eu sunt mândră! Sunt mândră să am un tată extraordinar. Alți copii pot spune ca tatăl lor i-a învățat să meargă pe bicicletă, însă eu spun «Tu m-ai învățat ce este libertatea !»"
Vinerian face parte, alături de alți șase tineri - Ruxandra, Violeta, Florin, Mihai, Cristi și Radu - din grupul primilor eroi care au murit în Piața Universității, atunci când un camion al armatei a intrat în plin în grupul de manifestanți. Deși nu se cunoșteau între ei, avea să-i unească moartea, pentru că de fiecare dată când se vorbește despre primii eroi martiri ai Revoluției de la București, ei sunt pomeniți împreună. Vinerian, mecanic auto, 29 de ani, ținea un jurnal și, cu câteva zile înainte de a fi strivit de camion, scrisese câteva rânduri: "M-am întrebat în sinea mea de mai multe ori dacă merită să-ți dai viata pentru ceva în lumea asta..." Câteva zile mai târziu și-a dat singur răspunsul! Și, în același jurnal, adăugase "Dictatorii nu au curaj, au tupeu!”
În anii în care am fost reporter acreditat pe Justiție, am avut acces la acest dosar, iar detaliile sunt de un tragism greu de descris. Sunt șapte povești extraordinare, ale unor oameni, unii dintre ei foarte tineri care, în condiții dramatice, au ales libertatea, plătind-o cu viața. Dosarul s-a încheiat cu NUP, (neînceperea urmăririi penale), generalul Hortopan, cel care a ordonat deplasarea camioanelor în Piață a decedat în anul 2000 și a fost înmormântat cu onoruri militare, iar soldatul care se afla la volan a fost exonerat de răspundere. Dar ceea ce îi doboară pe urmașii acestor tineri, pe familiile lor îndoliate și acum este că sacrificiile celor dragi sunt dispretuite, desconsiderate, minimalizate. La doar la câteva luni după decembrie 1989, în București, dar și în alte orașe din țară s-a strigat:
"Ceaușescu să ne ierți / Că-n Decembrie am fost beți!”
Este exact ceea ce răzbate acum din România, se vede și se aude până aici, așa am ajuns astăzi, prin ideile domnului Georgescu și prin oamenii din jurul domniei sale, să-i cerem iertare lui Ceaușescu pentru ceea ce am revendicat la Revoluție și pentru evoluția României, să prezentăm scuze securității lui și propagandei naționalist comuniste, tuturor celor care ne planificau viața, copiii și economia, făuritorilor Raiului ideologic în care noi și mai ales părinții și bunicii noștri l-am cunoscut doar pe Scaraoțchi și Iadul lui prevăzut cu frică, cu frig și cu foame. Iar acest strigăt rușinos, care ne face de râs ca popor, ca națiune, mai ales după ce am trăit în comunismul lui Ceaușescu, este tema centrală a ideologiei naționalist comuniste promovate de domnul candidat Călin Georgescu; anume "recuperarea" României din ghearele "dușmanilor" din exterior, desigur, ale “Europei decăzute moral”, a "recâștigării" independenței și a suveranității naționale.
Spre deosebire de domnul Georgescu, ideologii comuniști atutentici spuneau însă și cum vor face toate aceste lucruri, ei măcar au inițiat Daciada, Cântarea României și Acțiunea 3 R (Recuperare-Reciclare-Refolosire), aveau soluții. Domnul Georgescu nu spune niciodată cum va face, ce acțiuni va întreprinde, cum va proceda! Domnia sa este perfecta mulțime vidă manufacturată local. Unicitatea ei se deduce din axioma celor care îl admiră. Dacă n-ar fi trebuit să învăț în tinerețe materialismul dialectic și istoric, economia politică, socialismul științific și filozofia marxistă probabil că nu aș fi recunoscut narativele, care sunt însăilări legate între ele cu puțin legionarism și oleacă de etnocentrism. Numai că domnul Georgescu este o pastișă, nu are nimic autentic, nici în gândire, nici în expunerile sale, nu are fibră de intelectual, dimpotrivă, pare unul care învață citate pe de rost și pe care le spune la petreceri ca să creadă audiența că e deștept!
Teoriile domniei sale sunt o continuă sfidare a logicii formale și a teoriei statului și dreptului, o scuză și o permanentă jenă față de foștii comuniști și de "mărețele" lor "realizări", de fosta securitate și de "patriotismul ei", un continuu pardon al generațiilor de astăzi față de “România multilateral dezvoltată", atât de dragă lui Ceaușescu.
Numai mințile tulburi și oamenii care nu se străduiesc să înțeleagă pot face comparații între România lui Ceaușescu și România integrată în UE, dar numai mințile tulburi și răuvoitoare pot proclama alt traseu al României decât cel european și nord atlantic. După ce am trăit în comunsim, românii și România ar trebui să fie cei mai anticomuniști europeni, nu am avea nici o scuză pentru alternative!
Slăbiciunile statului, coruptia, incompetența politicienilor sunt evidente, însă, prin jocul democratic, ele pot fi corectate. În comunism nu se corectează nimic, vă invit să urmăriți imaginile de la congrese și să trageți singuri concluziile. Și să observați astăzi că aplaudacii de-atunci sunt materia primă a eșecului nostru de astăzi. Faptul că un logoreic poate reprezenta speranța unor oameni îndreptățiți de realitate să creadă în mai bine este un eșec al nostru, nicidecum al parcursului european și nord atlantic al României!
Statul român, așa tembel și ticălos cum e, are nevoie de ajutor; chiar și pe el l-au prins unii și mai și, cu garda jos, unii care nu vor nicidecum să-l reformeze, ci să-l schimonosească după chipul și asemănarea lor, să-i fure însemnele puterii ca apoi să ne învețe cum să trăim și cui să ne închinăm, asa cum fac unii prin Iran. Nimic din ceea ce spune domnul Georgescu nu are vocația construcției, a proiectului și a strategiei, pentru că domnul Georgescu este o carcasă care sună gol și fals chiar și când vorbește despre smerenie, apă și agricultură. Rar am văzut un semidoct cu o asemenea arie de acoperire, am fost ferm convins că incompetența este punctuală și că nu are dimensiunea universalității. Păcat ca nu îl putem asculta mai mult pe domnul Georgescu, ar trebui să fie lăsat să se deșire singur în toate firele care îl compun, spune atât de multe enormități și cu atât de multă emfază încât pare că senzorul care detectează ridicolul absolut nu a fost instalat niciodată! În interviul acordat experimentatului Mihai Tatulici acesta îi spune, pentru a-i testa reacția, că nu va ieși președinte, iar răspunsul te lasă mut ("Am ajuns deja") precum pe Ceaușescu minutele de aplauze ale ciracilor comuniști! Merită să vedeți și invitația la medicamentul de seară pe care i-o face moderatorul, pentru că toată atmosfera este cea a unui cabinet medical în care a pătruns un pacient dificil.
De-abia acum, în decembrie 2024, ne poate învinge Ceaușescu și securitatea lui și de-abia acum ideologia comunistă își dezvăluie adepții autentici care și cred în ea. Și pentru că avem cât de cât exercițiul democrației este obligatoriu să respectăm opțiunea fiecăruia, oricât de catastrofală ar fi ea pentru România, altminteri am semăna cu cei dați jos în decembrie '89! Nu sunt ei de vină că îl adoră pe șarlatan, este vina statului că nu l-a dibuit la timp, a clasei politice care condamnă românii să aleagă mereu doar dintre culmile disperării. În loc să-l caute la bani și să constate că finanțarea lui este ilegală, judecătorii au interzis candidatura doamnei Șoșoacă, pentru că atât i-a dus mintea pe nea Paul, pe nea Mihai și pe alte ciurucuri politice de mână cu SRI. Au renumărat voturile tot din ticăloșie, acoperind ce îngroapă pisica serviciilor speciale și a câtorva șmecheroi, dar descalificând votul românilor și opțiunile lor.
Acum statul este slab, se vede cu ochiul liber, ciuruit de servicii speciale, de judecători ticăloși și incompetenți, de politicieni corupti, și numai votul nostru îl mai poate salva. Asaltul asupra brumei de democrație trebuie respins cu și mai multă democrație, deși cei care îl conduc nu au nici o legătură cu ea. De aceea, până găsim candidatul ideal și tot ce îi mai trece fiecăruia prin cap, va trebui măcar să nu ne dezonorăm nația, pe toți cei care au murit la Revoluție, în închisorile comuniste și în beciurile securității și să evacuăm din peisajul politic printr-un vot masiv, uriaș, toți nebunii care vor să înlocuiască incompetența cu delirul și corupția cu misticismul. Nu credința le lipsește românilor, ci liderii autentici capabili să construiască institutii, să creeze sistem real după ce l-au ucis pe precedentul, să ruleze programe și strategii naționale, să permită accesul la educație în primul rand prin bunăstare, printr-o economie puternică bazată pe antreprenori inteligenți și școliți adaptați nevoilor lumii în care trăim. Măcar așa poate am înceta să mai facem România de râs!
Mă tem că marea resetare a jocului politic din România, la care visăm cu toții, marea primenire și noua revoluție este de fapt un eșec de proporții, în care looserii devin câștigători, iar nebunii înțelepți. Putregaiul politic care urmează să ocupe locurile în noul Parlament confirmă teza mea, în fotoliile de piele se va așeza în curând o nouă drojdie, varianta celei mai nereușite Românii, aleșii neamului. Ei vor fi expresia votului nostru, chintesența noii oferte politice, din care fac parte și suveraniștii! Nu sunt deloc curios să văd cum va reacționa starleta pentru adulți atunci când va fi invitată la microfon, ce va spune și ce va face, mă voi întreba însă cine a trimis-o acolo și cât au câștigat românii prin prezența doamnei. Și probabil ca răspunsurile vor fi dureroase. Așa cum scrie și Olivia că doare sacrificiul care nu este prețuit îndeajuns. Familia Bădoi și urmașii nu-l vor ierta niciodată pe Ceaușescu! Și nici toată generația mea! Sau cel puțin asa îmi place să cred!
Votați inspirat!
SERGIU TOADER | Christchurch, Noua Zeelandă
REFERINȚE
1. Paris Match- Roumanie- Dans les larmes, une nation renait"
https://s3-eu-west-1.amazonaws.com/a10ro/Lot/79043/erpsync-main-image.jpg?_gl=1*1h68p7j*_gcl_au*MTg0NTg4NjExLjE3MzMyNjQ4NDY.
2. Primii Eroi Care Au Murit în Piața Universității Din Bucureşti, Pe 21 Decembrie ‘89. Cum L-au Scuzat Procurorii Pe Cel Care I-a Ucis | Libertatea
https://www.libertatea.ro/stiri/primii-eroi-care-au-murit-in-piata-universitatii-din-bucuresti-in-21-decembrie-89-cum-l-au-scuzat-procurorii-pe-cel-care-i-a-ucis-2838231
3. Watch "“NU VETI AJUNGE PRESEDINTELE ROMANIEI!” CALIN GEORGESCU: “AM AJUNS DEJA!”" on YouTube
4.Watch "Petrache Lupu de la Maglavit în comunism" on YouTube
5.Libertatea- Vasile Bănescu,teolog, despre afirmațiile religioase ale lui Călin Georgescu
https://www.libertatea.ro/stiri/vasile-banescu-afirmatii-religioase-calin-georgescu-5108273
6. Epoca de Aur (România) - Wikipedia
https://ro.wikipedia.org/wiki/Epoca_de_Aur_(Rom%C3%A2nia)
7.Watch "Nicolae Ceauşescu: „Nimic nu este veşnic” - imagini de la al XIV-lea Congres al PCR." on YouTube
8.Watch "Congresul al XIV-lea al PCR (1989)- partea 1" on YouTube
9. Avem senatoare POT starletă de videochat? - ,,Oameni tineri, care se implică plini de curaj, decenţă şi profesionalism” - Realitatea din Calarasi
https://realitateadincalarasi.ro/2024/12/04/avem-senatoare-pot-oameni-tineri-care-se-implica-plini-de-curaj-decenta-si-profesionalism/
Minunat scris! Mi se rupe inima, traiesc, din nou, stresul care m a bantuit in 1989, 1990, 1996, 2000. Noi, cei ce am ales sa traim pe alte meleaguri foarte indepartate, cred ca suferim mai mult, in tacere, in neputinta de a face mai mult pentru a ajuta. Dar pare ca vremea noastra a trecut si da, putem vota si de la capatul pamantului cu speranta ca votul nostru este o picatura in oceanul sperantei🥹
Mi-e frica sa mă gândesc câți oameni uita trecutul și gândesc ca și domnul Comănești.