BOGĂȚIA, TOT O SĂRĂCIE!

Cum prea multă prosperitate prăbușește civilizația lumii actuale

În plin haos financiar și într-o perioadă de reforme cu uriașe costuri sociale și emoționale pentru România, m-am gândit să vă invit într-o incursiune în lumea paradoxurilor civilizaționale, acolo unde țările bogate se prăbușesc sub propria prosperitate, iar cele în care se muncește mult rămân codașele clasamentului bunăstării.

De la norvegienii uluiți și striviți de "povara" bogăției celor două trilioane de dolari ale Fondului suveran de investiții / Government Pension Fund Global, la elvețienii paralizați de propria perfecțiune și până la românii care muncesc 40 de ore pe săptămână, dar care se confruntă cu cel mai mare deficit bugetar din UE, vom explora o temă cel puțin stranie: nu cumva bogăția distruge exact ceea ce o construiește?

Doamnelor și domnilor, vă invit să descoperim împreună ce au în comun Norvegia, cu cele două trilioane de dolari, Elveția perfectă și România în criză financiară! Cumva, toate trei, fiecare în felul ei, se îndreaptă spre aceeași destinație surprinzătoare!

Berna, Elveția / arhiva personală

Munca și încrederea," jefuite și abandonate"

Civilizația modernă a reușit ceva cu adevărat remarcabil: i-a transformat pe bogați în leneși și în depresivi, pe perfecți în plictisitori și apatici, iar pe cei cu inițiativă în săraci. Și asta pentru că munca, așa cum observăm cu toții, nu mai este valoarea fundamentală a lumii noastre. Sau dacă încă mai este, ea se supune jafului efectiv al unui regim de taxare nemilos, cumva parcă pedepsită tocmai pentru că produce.

Alături de ea, același tratament suferă și încrederea, a doua componentă vitală a capitalismului, așa cum a fost el inventat. Astfel, civilizația modernă s-a transformat într-un sistem care atacă propriile fundamente. Aceasta este una dintre contradicțiile flagrante ale secolului XXI, societatea câștigă la propriu jocul inventat de ea dar, în același timp, începe să-și piardă motivația de a mai juca.

Care sunt contradicțiile

Norvegia este țara care s-a îmbogățit atât de mult încât politicienii nu mai știu efectiv în ce anume să investească atâția bani. Elveția este națiunea care și-a perfecționat sistemele atât de mult încât, la un moment dat, perfecțiunea a devenit un fel de paralizie.

Iar România a rămas țara în care, deși cetățenii muncesc mult, sunt printre cei mai săraci europeni din cauza unor politici eșuate și a unei clase politice incompetente și corupte. În plus, patronii români, ca oriunde în lume, cumpără marfa forță de muncă la nivelul pieței din România, adică ieftin.

Dar textul meu explorează o altă întrebare, și anume, de ce prosperitatea extremă pare să fie la fel de distructivă pentru civilizații ca și incompetența extremă a guvernării?

Max Weber și paradoxul prosperității

În "Etica protestantă și spiritul capitalismului", celebrul sociolog și economist german a afirmat că prosperitatea poate fi un motor al progresului, dar nu singurul. Pentru Weber, munca asiduă și acumularea de bogăție erau semne ale harului divin, iar succesul material motiva și mai mult efortul productiv. Această "etică protestantă" a construit, în viziunea sa, fundamentele capitalismului modern.

Întrebarea care se pune este ce se întâmplă când această etică își atinge scopul? Când societatea devine atât de prosperă încât dispare presiunea care a generat munca asiduă. Weber însuși a anticipat această problemă vorbind despre "colivia de oțel" a raționalității care poate înlocui spiritul antreprenorial originar.

Ceea ce observăm astăzi îl contrazice parțial pe Weber, țările care au "câștigat" la capitalismul global se confruntă cu stagnarea motivației, în timp ce țările care încă "se luptă" mențin parca energia inovatoare. Nu prosperitatea în sine este problema, ci relația fiecărei societăți cu propria-i bogăție, dacă ea, bogăția, devine sursă de automulțumire, de "lene natională" sau dacă rămâne stimul pentru progresul continuu.

Imperiul Roman, exemplul perfect

Roma oferă exemplul clasic al acestui paradox. "Prosperitatea a copt principiul decăderii" scrie încă din secolul XVII Edward Gibbon în celebra lui lucrare Istoria declinului și a prăbușirii Imperiului Roman. El a observat că "Declinul Romei a fost efectul natural și inevitabil al măreției fără moderație. Prosperitatea a copt principiul decăderii. Cauzele distrugerii s-au înmulțit odată cu întinderea cuceririlor".

Cu o Romă puternică dar decadentă, cea mai avansată din lumea mediteraneană, dar și cea mai coruptă, și cu familiile senatoriale care controlau total o bogăție de neimaginat, nu a existat niciun fel de control asupra funcționării statului. În plus, nu mai exista nici o teamă existențială. Economia a fost paralizată!

Până la sfârșitul secolului al III-lea, comerțul functional era în mare parte local, folosind modalități de schimb ineficiente/trocul în locul banilor. În secolul al III-lea, pe tron s-au perindat peste 20 de împărați. Majoritatea acestora au fost uciși, asasinați sau au murit în bătălii. Imperiul era și trăia într-o veritabilă anarhie!

Ce am putea învăța de-aici? Că atunci când abundența elimină presiunea supraviețuirii, civilizațiile își pierd coeziunea internă, liantul social și se prăbușesc din interior.

Numai petrol să nu ai

Norvegia deține astăzi cel mai mare fond suveran din lume - aproximativ două trilioane de dolari, echivalentul a 340.000 de dolari pentru fiecare cetățean norvegian, inclusiv cei nou-născuți. În 2025, acest fond generează mai multe venituri decât întreaga industrie petrolieră a țării, sursa inițială a bogăției.

Economistul norvegian Martin Bech Holte și-a intitulat cartea recent apărută "Țara Care a Devenit Prea Bogată", în care a pus în evidență un fenomen îngrijorător: "Salarii care stagnează, putere de cumpărare redusă din cauza deprecierii monedei, productivitate scăzută, puțini studenți la științe, capitalul care alege să plece în străinătate, dar care este atât de necesar pentru a crea locuri de muncă în sectorul privat".

Autorul, precum și alți obervatori susțin că acest tip de prosperitate face liderii politici ai țării mai puțin implicați și populația mai puțin productivă. Ei indică date care arată că productivitatea națională s-a înrăutățit în raport cu alte națiuni bogate în ultimele două decenii. Guvernul cheltuiește sume din ce în ce mai mari pentru a subvenționa concediile medicale ale lucrătorilor, iar rezultatele testelor studenților, altădată excepționale, sunt acum pe o pantă descendentă.

Fenomenul nu este accidental. Când o societate poate rezolva majoritatea problemelor prin infuzii masive de capital, pierde încet-încet capacitatea de a dezvolta soluții creative sau de a menține disciplina necesară progresului. Pare similar cu situația urșilor noștri de pe Transfăgărășan, care încetează să-și mai procure singuri hrană atâta timp cât turiștii "au grijă" de ei.

Abundența nu exclude extremismul

Și totuși, chiar și cu toată această bogăție, la alegerile din septembrie 2025, partidul de extremă dreapta Progress Party a înregistrat "o creștere record", ajungând la aproximativ 20.7% în sondaje. Aproape jumătate dintre bărbații norvegieni tineri cu vârste cuprinse între 18-29 de ani spun că ar vota pentru Trump, demonstrând că abundența nu protejează de radicalismul politic.

Elveția și tirania perfecțiunii

Elveția a ocupat, timp de 12 ani consecutiv, primul loc în Indexul Global al Inovației, iar țara cheltuiește peste 3% din PIB pentru cercetare și dezvoltare (echivalentul a 25,5 miliarde de dolari în 2019), sectorul privat reprezentând aproximativ două treimi din această sumă.

Paradoxul elvețian constă în faptul că această performanță excepțională a creat propriile obstacole. Elvețienii nu sunt dispuși să își asume riscuri. Acest lucru este contradictoriu, pentru că tot ei se bazează pe inovație, care presupune risc, dar dacă observațiile merg și mai în adâncime este clar că mentalitatea elvețiană este una care favorizează perfecționismul în detrimentul eșecului.

Există o stigmă socială atașată eșecului, în special în probleme precum falimentul personal, pe care elvețienii îl consideră mai degrabă rușinos.

În Noua Zeelandă, în Australia și SUA, dimpotrivă, eșecul este considerat ca fiind o parte aproape obligatorie a succesului. Aceste țări nu încurajează eșecul ca atare, dar îl acceptă și, mai mult, au dezvoltat o adevărată cultură a toleranței și a simpatiei față de ceea ce numesc personal failure.

Programele europene pun accent mai ales pe fundamentele teoretice, în timp ce anglo saxonii se aruncă înainte în zeci de mini proiecte. În Europa, studenții învață mai ales sa facă totul corect, de prima dată, în timp ce americanii, de exemplu, sunt încurajați în primul rand să termine treaba / job done și de-abia apoi să o facă și corect.

Berna, Elveția / arhiva personală

Viteza bate perfecțiunea

Chiar dacă Elveția a fost numită cea mai inovatoare țară din lume și se află pe primul loc în Global Innovation Index pentru al 13-lea an consecutiv, ecosistemul său de start up uri este umbrit de Londra și Berlin. Costurile mari al coșului zilnic și populația mică fac foarte puțin probabil ca următoarea companie de internet de un miliard de dolari sa fie din Zurich.

Și, așa cum am arătat, problema nu este de lipsa minților inteligente sau a banilor, a capitalului, ci a mentalității."Marele challenge cu care ne confruntăm aici în Elveția este că încă ne lipsește ADN ul de start up" explică Mike Baur, co fondatorul Swiss Start up Factory.

"Cel mai mic lucru care validează cea mai mare presupunere"

Fondatorii europeni înțeleg complet greșit conceptul de MVP ( Minimum Viable Product). Americanii cred că "minim" înseamnă prototip abia functional, adică, așa cum spun ei, "cel mai mic lucru care validează cea mai mare presupunere. Rezultatul? "Viteza învinge perfecțiunea, pentru că piețele sunt darwiniste" (evoluează rapid). În timp ce elvețienii perfecționează specificațiile și muncesc mult la detalii, companiile americane obțin rate de succes cu 30% mai mari și timpi de lansare pe piața cu 40-60% mai rapid.

Îi ai și ei pe ai lor

Chiar și în această țară "perfectă", Swiss People's Party (SVP) a obținut 27.9% din voturi în 2023, reușind să depășească Fratelli d'Italia pentru a deveni cel mai mare partid radical de dreapta din Europa Occidentală contemporană. În ultimii 30 de ani, People's Party a încercat să împingă limitele a ceea ce este acceptabil în opinia publică și dezbaterea privind imigrația și străinii.

România s-a dezvoltat în pofida unei clase politice corupte și incompetente

România cred că este un caz fascinant de antreprenoriat constructiv subminat permanent de guvernare hoață și incompetentă. Românii se situează printre cei mai muncitori din UE, cu 38.8 ore pe săptămână - pe locul 4 după Grecia (39.8 ore), Bulgaria (39.0), Polonia (38.9), conform datelor Eurostat din 2024.

Cu toate acestea, deși România nu este cea mai săracă țară din UE (Bulgaria a avut un PIB pe cap de locuitor cu 34% sub media europeană) - problema țării noastră e simplă și profundă: muncă multă, venituri relativ mici, iar explicația acestui paradox stă în incompetența guvernării.

România a încheiat 2024 cu un deficit bugetar de 9,3% din PIB - cel mai mare din UE. Pentru 2025, analiștii grupului austriac Erste estimează un deficit bugetar de circa 8% din PIB, în timp ce premierul Ilie Bolojan a afirmat că nu crede că putem încheia anul cu un deficit sub 8% din PIB.

Economistul Adrian Negrescu avertizează că deficitul bugetar al României a explodat la 4% din PIB, iar statul va fi obligat să mai împrumute 20 de miliarde de euro până la finalul anului. În lipsa reformelor, un acord cu FMI devine inevitabil, desigur cu un preț dur: TVA majorat, austeritate și tăieri în sectorul bugetar.

Chiar și cu rate de antreprenoriat mai mari decât media UE, România demonstrează cum incompetența guvernării poate transforma munca cetățenilor în sărăcie relativă și instabilitate socială. Cu alte cuvinte, prosperitatea creată de antreprenori, dar și de alți cetățeni, este risipită de inconștiența, de incompetența și de corupția statului român.

Bunăstarea nu e pentru oricine

La prima vedere, cazurile analizate par să susțină o teză absolut aiuritoare: bogăția distruge civilizațiile prin mulțumire de sine și "lene" natională", în timp ce "foamea" (sau chiar "avariția constructivă") le propulsează înainte. E ca și când am spune că lenea, avariția și războiul duc lumea înainte și că cinstea, munca și încrederea o distrug.

Într-adevăr, Norvegia luptă cu efectele secundare ale abundenței, Elveția este uneori paralizată de perfecționismul ei caraghios, iar România menține energia antreprenorială dintr-un soi de necesitate vitală, dar realitatea este mult mai nuanțată decât această formulă simplă.

Problemele nu provin din bogăție sau sărăcie în sine, ci din lipsa echilibrului dinamic dintre confortul material și nivelul provocării economice.

Adevărata provocare

Provocarea secolului XXI nu este să alegem între bogăție și sărăcie, între confort și foame, ci să învățăm cum să menținem echilibrul dinamic care permite unei societăți să rămână activă și energică, dinamică, inclusiv atunci când devine prosperă.

Norvegia trebuie să învețe cum să-și creeze provocări constructive înconjurată fiind de abundență. Elveția trebuie să accepte că imperfecțiunea poate fi un preț acceptabil pentru inovație, în timp ce România trebuie să dezvolte instituții care să transforme energia cetățenilor și a antreprenorilor în prosperitate economică distribuită echitabil prin politici publice inteligente.

Poate că înțelepciunea nu constă nici în a venera sărăcia și nici în a demoniza bogăția, ci în a recunoaște că atât una, cât și cealaltă pot fi distructive fără echilibrul potrivit. Adevărata artă a civilizației este, probabil, să mențină tensiunea creativă între satisfacție și aspirație, între stabilitate și progres, între confort și provocare. În definitiv, nu cantitatea de bogăție determină soarta unei civilizații, ci calitatea relației sale cu aceasta. România este un exemplu, Norvegia și Elveția, un altul!

SERGIU TOADER | Berna, Elveția

REFERINȚE

1. Norway's Oil Riches: A Blessing or a Burden? - The Week, September 2025 https://www.theweek.in/columns/Anita-Pratap/2025/08/30/norway-oil-wealth-paradox.html

2. How Sparsely Populated Norway Amassed $1.8 Trillion - Fortune Europe, July 2025 - https://fortune.com/europe/2025/07/30/how-sparsely-populated-norway-amassed-1-8-trillion-sovereign-wealth-fund/

3. 'We did it': Norway's PM Stoere claims victory in general election - Al Jazeera, September 2025 - https://www.aljazeera.com/news/2025/9/8/we-did-it-norways-ruling-pm-stoere-claims-victory-in-general-elections

4. How Switzerland is Serving as a Global Model for Innovation- World Economic Forum, 2023 - https://www.weforum.org/stories/2023/01/how-a-small-landlocked-country-can-serve-as-a-global-model-for-innovation/

5. The 2023 Swiss federal elections: the radical right did it again - Taylor & Francis Online - https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/01402382.2024.2303277

6. Breaking Europe's Perfectionism Addiction- Josef.cn Blog - https://josef.cn/blog/perfectionism

7. People in the EU worked on average 36 hours per week - Eurostat, May 2025 - https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/w/ddn-20250514-1

8. GDP per capita, consumption per capita and price level indices - Eurostat - https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=GDP_per_capita,_consumption_per_capita_and_price_level_indices

9. România se adâncește în criză financiară - Capital, septembrie 2025 - https://www.capital.ro/romania-se-adanceste-in-criza-financiara-economistul-adrian-negrescu-trage-semnalul-de-alarma-situatia-se-agraveaza-de-la-o-luna-la-alta.html

10. Protestele din România din 2025 - Wikipedia - https://ro.wikipedia.org/wiki/Protestele_din_Rom%C3%A2nia_din_2025

11. How Meritocracy Worsens Inequality—and Makes Even the Rich Miserable - Yale Insights, January 2020 https://insights.som.yale.edu/insights/how-meritocracy-worsens-inequality-and-makes-even-the-rich-miserable

12. 8 Reasons Why Rome Fell History.com, July 2025 - https://www.history.com/articles/8-reasons-why-rome-fell

13. Before the Fall of the Roman Republic, Income Inequality and Xenophobia Threatened Its Foundations Smithsonian Magazine, 2017 - https://www.smithsonianmag.com/history/fall-roman-republic-income-inequality-and-xenophobia-threatened-its-foundations-180967249/