CÂND "BE KIND" IS "NOT GOOD ENOUGH"
"Good afternoon, The Option Bistro & Wines, Sergiu speaking, how may I help?" acesta a fost mesajul de joi seara, 19 ianuarie, pe care l-au auzit toți cei care au sunat la restaurant pentru a face rezervări. Și au sunat! Să celebreze! "We are coming to party tonight!” Prima dată, am întrebat naiv, "is there any anniversary in your group?" iar răspunsul a fost prompt, "Yes, there is a celebration for our group of 5 million!” Am înțeles imediat că joi seara clienții mei, mulți dintre ei "de-ai casei", vecini sau de aiurea, vor veni să celebreze demisia doamnei Jacinda Ardern din funcția de Prim Ministru al Noii Zeelande. Spre deosebire de jurnaliștii americani, englezi, canadieni și europeni, înecați în corectitudine politică, în stereotipii, în confuzii culturale și în autosuficiență, luați prin surprindere și pe nepregătite de gestul doamnei Ardern, "petrecăreții mei de joi seara", middle class, peste 50 de ani, plimbați prin lume și cu experiența altor administrații în spate, nu făceau altceva decât să confirme zvonurile (care, iată, devin realitate) din ultimele luni ale lui 2022: zvonul unu - sondajele interne ale partidului arată că laburiștii pierd alegerile, prin urmare, într-un declin fantastic de popularitate, vizibil mai ales în social media, doamna Ardern renunță la mandat și își securizează astfel cariera pentru o poziție la nivel internațional; zvonul doi - se căsătorește, în sfârșit, cu The First Bloke (un fel de "first lady", varianta kiwi masculină) Clarke Gayford, și servește astfel, încă o dată, lumii întregi lecția comunicării politice și de PR eficient la cel mai înalt nivel concentrată într-un cocktail emoțional irezistibil. Că doar nunta nu e motiv de arțag public, iar tânărul cuplu zeealndez nu se folosește nici de ie și nici de tămâie pentru a câștiga bunăvoință și simpatie populară. Acestea erau zvonurile, mai ales că, în trecut, și doamna Helen Clark, fost prim ministru al Noii Zeelande între 1999 și 2008 și mentor al mult mai tinerei Jacinda Ardern, a procedat asemănător, urmând o carieră internațională. Nu contează dacă nu știți numele doamnei, anonimatul carierelor internaționale este ușor de acceptat. Se face pe bani foarte mulți, pe statut de funcționar internațional, pe multiple privilegii personale, pe călătorii plătite, pe asigurări medicale consistente și, în general, pe "pachete compensatorii" uriașe.
Foto credit: abc.net.au
În cultura politica și civică a Noii Zeelande, demisia face parte din "ținuta obligatorie" a fiecărui politician și este și firesc, și de așteptat ca ei să demisioneze atunci când gesturile și comportamentul lor contravin rigorii politice sau așteptărilor publicului. S-ar putea ca multor politicieni zeelandezi să le lipsească din buzunar batista, dar nu și demisia. Ea face parte din bagajul minim profesional și reprezintă o garanție a consolidatei democrații de la capătul lumii. Deci, de ce atâta "veselie" pentru o simplă demisie? Cum se explică faptul că "familia de 5 milioane", așa cum ne-a numit doamna prim ministru în timpul pandemiei, s-a redus și s-a transformat atât de mult încât aproape că mama ei, această "mother familias" a devenit nu numai inutilă dar și o real liability ? Cum se explică faptul că în timp ce doamna Ardern strălucește în afara, scade vertiginos în sondajele din propria-i țară? De ce "la intern", cum se zice, demisia primului ministru zeelandez era clamată peste tot, de luni de zile, pe garduri și pe șosele? (vezi REFERINȚE), dar mai ales de unde atâta înverșunare la o populație mai degrabă obedientă decât rebelă? În timp ce istoria va decide rolul doamnei Jacinda Ardern, câteva momente cheie și câteva fapte merită a fi menționate.
Foto credit: Christchurch Chamber of Commerce
Doamna Ardern este un produs politic sută la sută, iar ce a livrat domnia sa nu este altceva decât politică sută la sută! Ar fi fost ilogic și imposibil ca un politician sadea să livreze un alt tip de conținut. Eroarea aparține, cred, celor care au avut așteptări diferite; premisele conforme, oricât de spectaculoase, nu pot produce altceva decât rezultate conforme. Doamna Ardern a învățat, a muncit și s-a antrenat pentru a deveni politician. Profesionist! Și asta a livrat: emoție, mândrie națională și, mai mult decât orice, a așezat Noua Zeelandă pe harta lumii politice prin câteva gesturi extraordinare, memorabile! Dar pentru a ajunge la ele, a început de jos, de foarte tânără și nu s-a sfiit să-și "mitralieze" adversarii atunci când a avut ocazia, ca orice profesionist în politică! S-a înscris în Partidul Laburist încă de când avea 17 ani, atunci când, prin intermediul mătușii sale, Marie Ardern, membru de bază al aceluiași partid, a făcut campanie pentru Harry Duynhoven, New Plymouth MP, în 1999. A absolvit University of Waikato din Hamilton și are un Bachelor of Communication Studies in Politics and Public Relations; apoi cariera domniei sale a explodat, a lucrat pentru Helen Clark, doamna de fier a politicii zeelandeze, dar și pentru cabinetul lui Tony Blair, la Londra, adăugând o dimensiune internațională CV ului său oricum foarte bogat. Un pic de sare și piper peste acest "pește" mare din politică doar condimentează faptele; doamna Ardern spune că în timpul petrecut la Londra nu l-a întâlnit personal pe Tony Blair, dar asta nu a împiedicat-o să-l chestioneze în 2011, în cu totul și cu totul alt context, despre legitimitatea deciziei fostului prim ministru britanic de a invada Irak-ul în 2003. Nu știm răspunsul lui Tony Blair, dar am aflat frământările doamnei Ardern din perioada în care nu era persoană publică!
La 27 de ani, în 2008, doamna Ardern a fost aleasa Președinta Uniunii Internaționale a Tinerilor Socialiști (IUSY) pentru un mandat de doi ani. În această calitate, a vizitat mai multe țări, printre care și Ungaria, Iordania, Israel, Algeria și China. Tot în 2008, a fost aleasă ca parlamentar ( MP), deși partidul său, Partidul Laburist, a pierdut alegerile.
Primele apariții publice în Noua Zeelandă ale doamnei Ardern au fost memorabile! Mi-o amintesc în 2017, atunci când Andrew Little, liderul neputincios, sărac în idei și vorbe al Partidului Laburist, i-a predat ștafeta proaspetei Jacinda. Care la 37 de ani devenea cel mai tânăr prim ministru din toată lumea! Atunci, ca și mai apoi, discursul domniei sale electriza; școala și experiența își spuneau cuvântul; vorbea o engleză de nivel academic, cuvintele erau bine alese și construiau o altă paradigmă de comunicare. Politețea era rece și tăioasă, tânăra politiciană era de departe nu numai o prezență reală, dar și un personaj cu totul nou în politica zeelandeză, dar și în galeria liderilor liderilor politici cu vizibilitate internațională. Nu uitați, doamna Ardern i-a succedat fostului premier John Key, un businessman bogat și foarte pragmatic, un politician abil, care a condus Noua Zeelandă într-una dintre cele mai bune perioade economice, aproape ca pe o companie privată.
În foarte scurt timp, doamna Ardern a devenit favorita publicului zeelandez, în ciuda scorurilor catastrofale ale partidului din care făcea parte (Laburist, 2008) și, mai ales, a prestației publice a liderilor acestui partid. De fapt, doamna Ardern a resetat discursul politic al acelor ani, dar gloria mundi de-abia avea să vină.
În timpul pandemiei COVID, prestația doamnei Ardern a fost exemplară! Sau execrabilă, depinde cu cine vorbești! Pe de o parte, a servit lumii întregi, atunci când bărbații mici din politica mare se ascundeau, adevărate master classes de comunicare publică în situații de criză, iar deciziile luate de cabinetul domniei sale, cel puțin în primul val al pandemiei, au fost corecte. În context, infrastructura medicală a acestor insule din Pacific, probabil că nu oferea foarte multe variante de acțiune. Marele noroc al izolării geografice nu ar fi putut stopa răspândirea bolii. Conform statisticilor (vezi REFERINȚE), Noua Zeelandă a avut cel mai mic număr de morți calculat la numărul total al populației. Pe de altă parte, lockdown-urile stricte și repetate, din al doilea și al treilea val, nu au mai avut nici coerență, nici management adecvat. Deși s-au plătiți sume uriașe de bani angajaților și companiilor, măsurile medicale nu au fost însoțite și de o viziune economică adecvată noilor realități. Nu COVID-ul a "ucis-o" pe doamna prim ministru, ci lipsa de expertiză în business, finanțe, economie și politici sociale. Vom vedea mai jos cum simpatia extraordinară și cum influența uriașă a doamnei Ardern din social media s-au transformat imediat într-un bumerang care i-a venit direct în prestigiu.
Talentul extraordinar al doamnei Ardern de a transforma orice eveniment, oricât de tragic, într-un moment de mare emoție națională a strălucit încă o dată pe 15 martie 2019, atunci când un descreierat a atacat o moschee din Christchurch și a omorât 51 de oameni, femei, bărbați, bătrâni și copii, toți credincioși musulmani. Prin doar trei cuvinte magice, They are us, doamna Ardern, a știut sa spună simplu întregii planete că victimă putea fi oricare dintre noi. "Many of those who will have been directly affected by this shooting may be migrants to New Zealand, they may even be refugees here. They have chosen to make New Zealand their home, and it is their home. They ar us. The person who has perpetuated this violence against us is not". Doamna Ardern a purtat apoi hijab pe cap în timp ce a participat la ceremoniile funerare alături de supraviețuitorii atacului și de familiile celor decedați, cucerind astfel inimile a sute de milioane de oameni din toata lumea! Extraordinar moment! Noua Zeelandă a fost pe toate canalele, pe toate siturile de știri și pe toate rețelele sociale! Doar printr-un simplu gest al unui lider autentic.
Front page The New Zealand Herald 18 March 2019
Recuperarea culturii și a civilizației Māori a fost o temă majoră a cabinetului Ardern. Înaintea mandatului domniei sale, Noua Zeelandă se afla într-un comic de situații cum numai englezii sunt în stare să provoace. Deși era limba oficială, de stat, limba Māori nu era vorbită de nimeni, nici măcar de Māori înșiși, nu se preda la școală și nu exista decât pe hârtie. Mai mult, simbolurile culturii Māori erau accesate numai atunci când “dădeau bine", când "exotismul" aducea bani și faimă în ritualurile All Blacks (vezi REFERINȚE). Dar și această temă a produs fracturi în societatea neo zeelandeză.
Cetățenii neo zeelandezi, în uriașa lor majoritate, au respect față de lege și fața de comunitate. Au mare încredere în justiție pentru că ea funcționează! Tot ei, evită conflictele deschise, se feresc să critice direct și mai degrabă sunt politicoși decât să-ți spună exact ceea ce gândesc. Umorul local îi asemuiește fie cu oile autohtone, fie cu sfioasele păsări kiwi! Dar în ciuda acestor atribute, Noua Zeelandă a devenit în ultimul timp scena multor dezordini sociale, a unor proteste violente și îndelungate, a micii criminalității, dar și a celei organizate, a violenței juvenile publice, a împușcăturilor în plină stradă. Polițiștii zeelandezi, ca și orice alți funcționari publici din această tara, sunt extrem de politicoși, iar mai de curând au devenit și inutili. Sistemul apăra mai întâi drepturile infractorilor și apoi și pe ale polițiștilor. Nici vorbă de mită sau de trafic de influență, ci de proceduri și de abordări ale statutului și rolul polițiștilor în societate. Tabloul de mai sus este de neconceput și de neacceptat pentru majoritatea cetățenilor zeelandezi. Care consideră astăzi că statul a slăbit, că și-a pierdut credibilitatea și că situația economică dificilă va putea genera și alte forme de dezordine socială. Toate aceste lucruri se întâmplă de câțiva ani, dar mai ales de când doamna Ardern ne-a spus că "Be kind" e un fel de magie care rezolvă tot. Nimic mai fals! Eșecul doamnei Ardern este sistemic, constructul politic stat dădacă, nanny state se încăpățânează să funcționeze. Statul dădacă este cel care ne fura mințile și acțiunile, pentru că cineva, like aunt Jacinda, are grijă de noi! Toate celelalte erori de parcurs, unele absolut justificate, sunt minore în raport cu acest concept politic si social, un adevărat metavers al realității de zi cu zi.
În timpul pandemiei, pe lângă măsurile medicale (vaccinare) si sociale (lockdown) nu s-a investit nici un dolar în construcția de spitale noi, nu au existat nici un fel de investiții în infrastructura oricum învechită și neperformantă sau în personalul sanitar înalt calificat. În schimb, a crescut enorm numărul funcționarilor publici, al bugetarilor, lucru care a deranjat profund middle class ul zeelandez, format în majoritate din mici business-uri și fermieri.
Patronii firmelor mici și mijlocii au aflat în timpul pandemiei că salariul minim trebuie să crească! De ce? Pentru că așa a decis administrația Ardern, fără nici o justificare de business. Nici măcar angajații nu au fost entuziasmați de asemenea decizie pentru că au sesizat pericolul; într-o piață deja afectată de pandemie, o creștere salarială artificială nu face altceva decât să oblige patronatele fie să închidă afacerile, fie să reducă numărul de personal. În paralel, politica de imigrație a cabinetului Ardern a fost atât de confuză și de complicată încât multe firme de servicii, dar și producătorii de bunuri au rămas fără personal. Criteriile stupide și cerințele din ce în ce mai numeroase ale ofițerilor de la Imigrări au făcut ravagii mai ales în sănătate (numărul de infirmiere, asistente și medici specialiști) în agricultură și horticultură (muncitori, culegătorii de fructe), dar și în IT și Engineering!
Fermierii au fost cei mai revoltați de programul Three Waters Project (vezi REFERINȚE), o anomalie în cultura guvernării din Noua Zeelandă, care pune accentul pe descentralizare și pe puterea executivă a consiliilor locale. Marșurile și protestele fermierilor au făcut deliciul publicului, pentru că umorul zeelandez este unic. Tot ce putea fi mișcat, pe roți sau pe picioare, mașini agricole, animale si păsăret a luat parte la aceste proteste. Vorbele meșteșugite ale doamnei Ardern au fost acoperite de lipsa logicii unei reforme a apelor și de vacarmul creat de puternicele asociații ale fermierilor.
După ce a reușit să-și pună în cap fermierii și mediul de afaceri, partea să zicem "neutră" a populației a aflat că recuperarea culturii Māori, a limbii și a istoriei, de fapt îndreptarea unor erori istorice se va face nu printr-un plan etapizat și coerent, ci prin comiterea altor erori. Într-un elan al corectitudinii stupide, administrația Ardern a oferit populației Māori multe înlesniri pe care ceilalți cetățeni le-au perceput ca privilegii acordate pe baze etnice. Locurile la facultăți, de exemplu, au fost oferite fără examen tinerilor Māori în speranța că aceștia, după absolvire, vor avea grijă de comunitățile din care provin. De asemenea, schemele de ajutor social au fost diversificate, dar la un moment dat s-a ajuns în situația în care este de preferat să trăiești din mila statului decât să muncești. Încurajarea nemuncii prin stipendii sociale și super protecția angajaților pe seama angajatorilor au creat dezechilibre majore pe piață forței de munca, dar și în economie. Doamna Ardern a trecut toate examenele comunicaționale cu brio, a încântat tribunele cum se zice, dar a dezamăgit multe categorii sociale prin măsurile și politicile promovate. De aceea, pentru neo zeelandezi demisia doamnei prim ministru nu a fost nici o surpriză, ci un gest firesc la capătul unor decizii care i-au nemulțumit profund. În loc de paradisul economic și social foarte posibil pe care îl poate oferi aceasta țară, am cunoscut creșteri aberante ale costului vieții, erodarea încrederii în autoritățile statului și diminuarea nivelului siguranței individuale.
Categoric, pe plan internațional, prestația doamnei Ardern a fost un succes major și îmi amintesc că acum câțiva ani niște cetățeni australieni o rugau într-o scrisoare să le devină prim ministru. Prestigiul doamnei Ardern a ajutat enorm mișcarea feministă din toată lumea și a creionat un model, un profil inteligent și eficient al capacității uriașe a femeilor în politică și nu numai. Mai mult, prin vocea și prin gesturile domniei sale, Noua Zeelandă si-a recăpătat locul pe harta lumii; cred cu sinceritate că doamna Ardern ne-a reprezentat în lume cu onoare și devotament. Este însă de neînțeles și dezarmant de trist cum erorile politice ale doamnei Ardern sunt explicate în presa anglo saxonă și nu numai prin prisma feminismului, a misoginismului și a dominației bărbaților în politica. Este o mistificare scandaloasă și o acțiune de care sper ca doamna Ardern să se delimiteze public. Nu i-ar face cinste nici domniei sale și nici Noii Zeelande. Pe zeelandezi, izolarea i-a obligat să devină foarte pragmatici: au nevoie de oameni care livrează rezultate, fie ei albi, de culoare, Māori sau asiatici, bărbați, femei sau whatever. Nu interesează pe nimeni ce ești la cearșaf, în cine crezi și cine te crezi, important este să livrezi! Să ai un job, orice fel de job, să-ți plătești taxele și să respecți legea! E atât de simplu!
Nu vă ascund că la un moment dat m-am gândit sa urmez și eu exemplul acelor australieni și să-i scriu doamnei Ardern o scrisoare, ca posesor al dublei cetățenii, române și neo zeelandeze. Aș fi rugat-o să vină în România și să le arate politicienilor romani cum îți porți demisia în loc de batistă, cum vorbești în public, cum îți reprezinți țara cu cinste și cum te iubesc mai mult străinii decât conaționalii. Pe ei nu-i iubește nimeni!
SERGIU TOADER, Christchurch| Noua Zeelandă
REFERINȚE
1. CNN- Jacinda resignation https://edition.cnn.com/2023/01/18/asia/new-zealand-jacinda-ardern-not-seeking-reelection-intl-hnk/index.html
2. Jacinda-global icon https://www.grid.news/story/global/2023/01/19/new-zealand-pm-jacinda-ardern-was-a-global-icon-and-historically-popular-leader-at-home-why-did-she-resign/
3. Jacinda-speculation/threats https://www.theguardian.com/world/2023/jan/20/jacinda-ardern-speculation-that-abuse-and-threats-contributed-to-resignation
4. Helen Clark- former PM New Zealand
https://www.helenclarknz.com/
5.Heartwarming or the chilling one/Jacinda's resignation
https://www.stuff.co.nz/national/politics/300788875/do-you-want-the-heartwarming-version-of-jacinda-arderns-story-or-the-chilling-one
6. Jacinda Ardern CV
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Jacinda_Ardern
7. John Key CV
https://en.m.wikipedia.org/wiki/John_Key
8.COVID deaths NZ
https://www.nzherald.co.nz/nz/covid-19-how-many-lives-did-nzs-pandemic-response-save/6CL6PXKC226OWDYWEZCNRGCOOU/
9. All Black's haka Youtube
https://youtube/DoYEbiIhAc0
10. Jacinda - They Are Ua
https://www.newshub.co.nz/home/new-zealand/2019/12/jacinda-ardern-s-response-to-the-christchurch-terror-attack-they-are-us-named-quote-of-the-year.html
11. Jacinda - Be Kind
https://www.1news.co.nz/2020/03/23/be-kind-jacinda-ardern-urges-people-to-support-one-another-as-coronavirus-alert-system-level-rises/
12. Three Waters Reform
https://www.dia.govt.nz/three-waters-reform-programme-about-the-reform-programme
13. Stop Three Waters
https://www.stopthreewaters.nz/
14. Nanny state
https://www.newstalkzb.co.nz/news/politics/budget-2022-national-says-squeezed-middle-and-nanny-state-attitude-big-issues/
15. Jacinda nanny state
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/1467-923X.12893
16. Fear public safety
https://www.stuff.co.nz/opinion/130736453/the-fear-thats-descended-on-aucklands-cbd