CE-ȚI DORESC EU ȚIE...

Cum am ajuns să ne urâm fără să ne cunoaștem

“Suveranist”, “progresist”, “ soroșist” “extremist”, ne plac etichetele! Pe care le azvârlim cu nesaț în obrazul celuilalt! Nu prea știm ce înseamnă ele exact, dar nu e importantă acum definiția, ci lovitura. Însă, este evident, cu fiecare “etichetă” pierdem din capacitatea de a comunica și de a ne cunoaște!

Pentru că odată ce tu devii “sorosist” și eu “suveranist”, nu mai suntem oameni, suntem triburi. Iar triburile nu negociază, ele se luptă.

Doamnelor și domnilor vă invit la lectură! Vă mulțumesc pentru mesaje și aprecieri, vă sunt recunoscător dacă optați pentru un abonament plătit, dar și mai recunoscător dacă împărtășiți acest text cu cineva din cealaltă bulă, care are opinii diferite de ale dumnevoastră! Doar așa, vom reuși să le spargem!

București / arhiva autorului

În oglindă

Andrei are 34 de ani și locuiește în București, într-un apartament cu două camere din Militari pe care îl plătește în rate. Este IT-ist pentru o companie germană, dar tocmai a fost anunțat că activitatea din România se restrânge. Dimineața ascultă muzică în surdină, bea cafea și citește Hotnews și G4Media. Seara, uneori, se uită la filme documentare sau la Recorder. Crede în integrare europeană, în progres tehnologic, și în faptul că România merge târâș grăpiș, dar înainte. Când vede știri despre corupție, despre taxe și guvernanți, se enervează, dar încă are speranțe. “Se poate și mai bine“ spune el. “Trebuie să fim răbdători.”

Ion are 52 de ani. Locuiește în Vaslui, într-o casă moștenită de la părinți, cu grădină în spate, unde crește roșii, ardei și castraveți, pentru că nu-și mai permite sa le cumpere din piață. Lucrează ca mecanic auto într-un service privat și, uneori, chiar și acasă, într-un șopron vechi, unde mai face mici reparații. Salariul îi ajunge la limită și în general e destul de strâmtorat cu banii. Dimineața ascultă în mașină, în drum spre service, România TV și Realitatea TV. Seara, urmărește știrile pe aceleași posturi. Crede sincer că România e trădată, jefuită, distrusă sistematic de elite care îl disprețuiesc. Când vede știri despre fonduri europene, se enervează. “Ne fură pe față,” spune el. “Ne-au vândut.”

Andrei îl consideră pe Ion manipulat. “Propaganda l-a tâmpit“ gândește el atunci când vede statistici despre extremism în mediul rural. “Habar nu are de nimic, nu înțelege economia, nu înțelege UE, nu înțelege cum funcționează lumea modernă.“

Ion îl consideră pe Andrei trădător. “Elita coruptă,“ gândește el când vede proteste în Piața Victoriei. “Trăiește bine acolo la București, nu-i pasă de noi. Ne privește de sus.”

Si tu ai dreptate, si tu ai dreptate!

Aceasta este realitatea statistică măsurabilă a României din 2026.

Andrei are dreptate:

• Capitala a crescut economic cu 4.2% anual 2015-2025 (INS)

• Salariul mediu în IT în București este aproximativ 8,500 RON net (peste media UE în sector)

• Proiectele europene sunt vizibile la tot pasul, plus metroul, infrastructura etc

• Corupția încă se lăfăie la noi în țară, dar se fură mai cu teamă, parcă nu mai sunt așa nerușinați!

Dar și Ion are dreptate:

• În județul Vaslui, 73% din drumuri sunt în stare proastă vs 45% medie națională (Ministerul Transporturilor)

• La spitalul Vaslui sunt 3.2 medici/1000 locuitori vs 5.8 medie UE (Min. Sănătății)

• 24% tineri (18-35) au plecat 2015-2025 vs 12% medie națională (INS)

• Salariul mediu Vaslui: 3,200 RON net, puterea de cumpărare doar 40% față de cea din București

Ambii privesc România, amândoi “văd” adevărul, dar odată cu el văd și Românii diferite.

Și aici începe problema!

Dezbatem FAPTE, nu SOLUȚII!

Pentru că Andrei și Ion nu se ceartă pe ce să FACEM cu România. Se ceartă pe ce ESTE România. Nu dezbat soluții, dezbat fapte, dezbat realitatea însăși.

Când doi cetățeni ai aceleiași țări nu mai pot conveni asupra faptelor de bază - cât e inflația, câți kilometri de autostradă avem, ce s-a întâmplat ieri în Parlament - democrația nu devine dificilă, ci devine imposibilă.

Cum ajungem să ne urâm

René Girard, filosoful francez care a studiat violența umană timp de 50 de ani, a descoperit ceva înfricoșător: Ura nu pornește de la diferențe. Pornește de la frustrare fără țintă.

Când societatea intră în criză - economică, socială, identitară - oamenii simt o anxietate difuză. Nu știu exact ce e rău, dar știu că ceva e rău. Și atunci, explică Girard în “Violence and the Sacred,” începem să căutăm pe cine să dăm vina. Nu pentru că acel “cineva” e cu adevărat vinovat, ci pentru că “frica fără nume ne înnebunește” Girard numește asta “mecanismul țapului ispășitor.“

Când nu putem înțelege complexitatea, simplificăm prin ură.

Zygmunt Bauman, sociologul polonez despre ale cărui lucrări am mai scris aici, a mers mai departe. În “Liquid Fear” (2006), el descrie modernitatea târzie ca pe o epocă a fricii lichide, o teamă care nu are formă fixă, care se preface în teama de orice: de migrație, de sărăcie, de pierdere a identității și în general de teama de necunoscut.

“Frica lichidă,” scrie Bauman, “este cea mai periculoasă pentru că nu are obiect clar. Și atunci media, politicienii, propaganda - toate se grăbesc să-i dea un chip. Ei nu creează frica. O canalizează.”

Pentru Andrei, există frica “România rămâne în urmă, nu ne integrăm în Europa, devenim țară de lumea a treia.”

Pentru Ion, există frica “România dispare, ne pierd identitatea, ne jefuiesc străinii, rămânem fără nimic.”

Ambele temeri sunt LEGITIME în nucleul lor.

Ambele sunt însă EXPLOATATE monstruos.

Iar aici intervin algoritmii

Cass Sunstein, jurist la Harvard, a demonstrat experimental în anii 2000 un fenomen pe care l-a numit “polarizare de grup”. Când oameni cu aceeași opinie discută doar între ei, fără contradicții din afară, nu rămân la aceeași opinie. Se radicalizează.

Studiul lui Sunstein a evidențiat că dacă un grup de 100 de oameni pro și unul de 100 de anti pe tema avortului sunt separate în două camere și sunt lăsate să discute două ore doar cu unii ca ei, după acest interval de timp, grupul pro devine și mai radical pro avort, iar grupul anti devine și mai radical anti avort. Moderații dispar, extremele se adâncesc!

Acum imaginați-vă că acele “camere” nu sunt fizice. Sunt Facebook, TikTok, YouTube. Și nu stai în ele 2 ore. Stai 5 ore pe zi, 7 zile pe săptămână, ani de zile.

Eli Pariser, activist digital, a numit asta “bula filtrului”. Algoritmii nu-ți arată realitatea. Îți arată ce vrei să vezi. Ce te enervează. Ce te ține captiv pe platformă.

Pentru Andrei este: “Uite alt scandal România TV! Uite altă minciună extremistă! Uite cum manipulează!”

Pentru Ion însă: “Uite altă trădare a elitelor! Uite cum ne jefuiesc! Uite cum ne mint!”

Ambii consumă “știri.” Dar consumă și universuri paralele!

Jonathan Haidt, specialist în psihologia moralei la New York University, explică în “The Righteous Mind“ (2012) de ce acest fenomen e atât de eficient: creierul uman nu e construit pentru adevăr. E construit pentru “apartenență tribală”! “Intuiția morală vine prima,” scrie Haidt. “Raționamentul vine după, pentru a justifica ce deja simțim.”

Cu alte cuvinte, mai întâi simțim că “ai noștri” au dreptate și “ai lor” greșesc. Apoi găsim argumente. Nu invers.

De aceea discuțiile Andrei-Ion sunt imposibile. Ei nu dezbat argumente, ei apără identități, în primul rând!

Iar România, între 2015 și 2026, s-a fragmentat în triburi care nu numai că nu-și mai vorbesc, dar nici măcar nu se mai ascultă. Doar se războiesc!

Fără realitatea comună, nu există democrație

Democrația are multe cusururi, dar sigur nu e despre “cum să ne iubim toți.” Democrația e mai degrabă despre “cum sa ne certăm civilizat”.

Dar pentru asta, trebuie să fim de acord asupra OBIECTULUI disputei, despre CE anume disputăm.

Dar Ion și Andrei dezbat existența problemei, iar acesta nu e dezacord politic. Asta e fragmentarea realității. Și e fatală pentru democrație.

Câteva exemple

Republica de la Weimar (1919-1933) a murit astfel, nu pentru că nemții erau răi, ci pentru că nu mai exista un acord asupra realității. Presa era fractură de la stânga la dreapta. Fiecare tabără avea propriile “fapte.” Propriii “experți.” Propriul “adevăr.”

Când Adolf Hitler spunea “Evreii sunt vinovați” și socialiștii spuneau “Capitaliștii sunt vinovați” și conservatorii spuneau “Comuniștii sunt vinovați” - fiecare tabără trăia într-o lume diferită. Nu exista sursă comună de adevăr. Nu exista arbitru credibil.

Hannah Arendt, supraviețuitoare a Holocaustului și gânditoare politică, a scris despre aceasta temă în “The Origins of Totalitarianism” (1951)

“Subiectul ideal al regimului totalitar nu e nazistul convins sau comunistul convins, ci oamenii pentru care distincția dintre fapte și ficțiune (adică realitatea experienței) și distincția dintre adevăr și falsitate (adică standardele gândirii) au încetat să existe.”

Cu alte cuvinte, când nu mai știi ce e real, poți fi convins de orice!

România anului viitor nu e Weimar 1933. Dar mecanismul e același! Fragmentarea informațională va face dialogul imposibil care, la rândul lui, va duce la radicalizare. După care intervine colapsul democratic.

Care vine rapid.

Sondaje INSCOP (2024-2025):

• 62% neîncredere în presă (cea mai mare din UE)

• 30%+ intenție vot partide extremiste (vs 8% în 2016)

• 78% “România e pe drumul greșit” (record)

Dar această statistica nu e cea mai înfricoșătoare, ci următoarea: 85% dintre români consideră că cealaltă tabără e “manipulată” sau “rea”(sondaj Eurobarometru 2025).

Ce-ți doresc eu ție...

Andrei,

În primul rând să accepți faptul că Ion nu e prost deloc, dimpotrivă! Observă lucruri pe care tu nu le știi și pe care nu le trăiești! Știu că îți pare naiv când îl auzi vorbind despre UE ca despre un complot, despre Soros ca despre un demon, despre “trădători” și “hoți” care ne vând țara.

Dar Ion nu e prost, Ion e doar abandonat, pierdut!

Îți doresc să înțelegi - cu adevărat să înțelegi, nu doar să recunoști intelectual - că drumurile din Vaslui chiar sunt distruse. Că spitalul chiar nu are medici. Că tinerii chiar pleacă. Că salariul lui chiar nu ajunge. Datele statistice confirmă aceste lucruri! Asta nu e imaginație. Nu e lene. Nu e “nu știe să se descurce.”

Este abandonul structural al statului, Ion a căzut între scaunele corupției, ale politicilor tembele si ale lipsei de soluții ale politicienilor. Iar când ești abandonat și vine cineva și îți spune “Știu de ce ți-e rău. Pentru că ăștia te-au trădat“ - e foarte greu să nu crezi.

Pentru că, “îți e rău” egal adevărat. Și atunci creierul face scurtcircuit: dacă prima parte e adevărată, poate și a doua e.

Ion nu e manipulat pentru că e prost. E manipulat pentru că e disperat.

Soluția lui - ieșirea din UE, închiderea granițelor, “revoluția” împotriva elitelor - e greșită! Catastrofală chiar. Ar agrava totul și ar transforma totul într-un coșmar! Dar durerea care l-a adus acolo e cât se poate de reală!

Și când tu, din înălțimea succesului tău din București, îi spui “Nu înțelegi economia” - el nu aude argumente economice. Aude doar un profund dispreț!

În fine, îți mai doresc să înțelegi că Ion nu te urăște pentru că e rău. Te urăște pentru că pentru el tu reprezinți România care l-a lăsat în urmă. Și nu contează că tu personal nu ai făcut asta. Tu ești fața ei.

Iar eu nu-ți cer să fii de acord cu el. Îți cer să înțelegi de ce crede ceea ce crede. Și să realizezi că dacă ai fi tu în locul lui - cu viața lui, cu veniturile lui, cu perspectivele lui , cel mai probabil ai crede la fel.

Ce-ți doresc eu ție...

Ion,

În primul rând să vezi că Andrei nu te urăște.

Știu că pare așa când îl auzi vorbind despre “educație,” despre “media literacy,” despre cum “oamenii trebuie să înțeleagă mai bine economia europeană.”

Dar Andrei nu te urăște, Andrei nu înțelege ce trăiești tu!

Îți doresc să realizezi - cu adevărat să realizezi - că Andrei nu e “elită trădătoare.” Nu stă în turnul lui de fildeș și complotează cum să te jefuiască.

Andrei muncește 10 ore pe zi. Plătește rate la apartament. Se teme că va fi dat afară. Se teme că România nu va reuși. Se teme pentru viitorul copiilor lui .

Andrei nu e dușmanul tău. Andrei e în aceeași barcă în care ești și tu!

Diferența e că barca lui are chilă mai bună. Nu pentru că el e neapărat mai bun. Ci pentru că s-a născut sau a ajuns mai repede în locul potrivit. Ne naștem toți la fel, dar chiar din prima clipa avem șanse diferite.

Dar barca în care ne aflam cu toții acum e aceeași. Și se scufundă pentru amândoi.

Îți doresc să înțelegi că UE nu te jefuiește. UE îți repară 78% din drumuri (cifrele sunt publice, de la Ministerul Transporturilor). Fondurile sunt acolo. Problema e că primarii tăi le fură.

Nu Bruxelles. Nu Soros. Primarul pe care l-ai votat tu. Sau pe care nu l-ai votat, dar pe care comunitatea ta l-a votat și l-a re-votat de 20 de ani.

Știu că e greu de acceptat. E mai ușor să crezi că dușmanul e în Bruxelles, e departe, e străin, decât să crezi că dușmanul e la primărie; mai simplu sa crezi ca te fură unul de-afară, deși istoria ți-a arătat până acum că așa cum te fură ai tai nu te fură nimeni!

Dar realitatea e că tu ai putere asupra primarului. N-ai putere asupra Bruxelles-ului.

Explicația ta, că UE e hoață, că Soros trage sforile, că “ei” vor să ne distrugă - e falsă! Matematica nu se potrivește. Banii vin de-acolo! Ei însă nu ajung unde trebuie.

Dar durerea ta e reală! Frustrarea ta e reală! Dreptul tău de a fi furios e real!

Și când Andrei, din înălțimea siguranței lui economice, îți spune “Nu înțelegi ce e UE” - tu nu auzi lipsa educației. Auzi aroganță, ciocoism și dispreț!

Îți doresc să înțelegi că Andrei nu vrea să te țină jos. Vrea ca și tu să ai ce are el. Poate nu știe cum. Poate nu o comunică bine.

Nu-ți cer să fii de acord cu el. Îți cer să înțelegi de ce crede ceea ce crede. Și să realizezi că dacă ai fi tu în locul lui - cu viața lui, cu veniturile lui, cu perspectivele lui , cel mai probabil ai crede la fel!

Ce-mi doresc eu nouă!

Și vouă, amândurora - Andrei și Ion, urban și rural, “câștigător” și “pierdut”, optimist și pesimist - vă doresc același lucru.

Vă doresc să vă întâlniți la nivelul faptelor. Nu la aceleași opinii. Opiniile pot fi foarte diferite. Asta e democrația!

Dar la aceleași fapte.

Pentru că realitatea e mult mai complicată decât îți permite orice bulă să vezi.

Nu vă doresc să aveți dreptate unul față de celălalt.

Vă doresc să aveți aceeași întrebare.

Pentru că atunci când întrebarea e comună - “Cum facem ca România să funcționeze pentru NOI TOȚI?” - răspunsul devine negociabil.

Însă când întrebările sunt diferite - “Cum scăpăm de trădători?” vs “Cum educăm manipulații?” negocierea e imposibilă.

Și atunci rămâne doar războiul.

Nu război cu arme. Nu încă!

Dar un război al sufletelor rătăcite! Al încrederii! Al românilor cu ei înșiși!

Și într-un război, toată lumea pierde.

Andrei, Ion,

Va doresc să vă pese atât de mult de România încât să faceți un lucru foarte complicat.

Să ascultați pe cineva cu care nu sunteți de acord fără să-l considerați idiot sau rău!

Și poate așa veți descoperi că întrebarea noastră comună nu e “Cine are dreptate?” Ci “Cum facem să fie bine pentru noi toți?”

SERGIU TOADER | București, România

REFERINȚE

1. René Girard, “Violence and the Sacred” - https://plato.stanford.edu/entries/girard/

2. Zygmunt Bauman, “Liquid Fear” (2006) https://www.politybooks.com/bookdetail?book_slug=liquid-fear--9780745639307

3. Cass Sunstein, “Going to Extremes: How Like Minds Unite and Divide” - https://scholar.harvard.edu/sunstein/publications

4. Eli Pariser, “The Filter Bubble” (TED Talk 2011) https://www.ted.com/talks/eli_pariser_beware_online_filter_bubbles

5. Jonathan Haidt, “The Righteous Mind: Why Good People Are Divided by Politics and Religion” - https://righteousmind.com/

6. Hannah Arendt, “The Origins of Totalitarianism” (1951) - https://www.cambridge.org/core/books/origins-of-totalitarianism/