(DE)SERVICIILE DE ELITĂ

De ce securitatea câștigă alegerile mereu, deși nu candidează niciodată

Sursa: Arhiva autorului

Ce sunt "elitele prădătoare"    

      Câștigătorii premiului Nobel pentru economie din acest an, profesorii Daron Acemoglu, James A. Robinson și Simon Johnson, au fost recompensați de Academia Suedeză pentru că "au demonstrat importanța instituțiilor societale pentru prosperitatea unei țări". De altfel, primii doi, profesorul american de origine turcă Daron Acemoglu, de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) si profesorul James A. Robinson, de la University of Chicago, au devenit celebri încă din 2012 atunci când au publicat “Why Nations Fail: The Origins of Power, Prosperity, and Poverty” (“De ce eșuează națiunile”) - sinteza unor studii comparative referitoare la performanțele economice ale diverselor țări din Africa și din America Latină, deși eu cred că autorii s-au inspirat și din realitatea românească. În ambele lucrări, dar și în “The Narrow Corridor” (“Coridorul Îngust - State, Societăți și Soarta Libertății”) economiștii ajung la câteva concluzii care, în contextul evoluției post decembriste a țării noastre, explică perfect mecanismul acaparării puterii politice și a resurselor de către o nouă clasă socială. Studiile acestor autori sunt absolut strălucite și ar trebui, poate, predate în școli nu numai pentru că explică în detaliu relația directă dintre instituțiile statului de drept, dintre democrație și bunăstare socială, dar și pentru că pun în evidență mecanismele prin care aceste instituții sunt acaparate de ceea ce numesc ei elite prădătoare!    

"Societățile în care statul de drept este slab și în care instituțiile exploatează populația nu generează nici creștere economică și nici schimbări pozitive".

      Pornind de la această idee de bază, ei demonstrează că în aceste societăți, elitele prădătoare, exact ca în România, care au acaparat resursele de la bun început, au generat tipul de societate extractivă, prin care pârghiile puterii sunt folosite exclusiv pentru îmbogățirea lor rapidă, în detrimentul progresului general, național. În opoziție cu acest tip de societate, cercetătorii descriu și modelul incluziv, occidental, în centrul căruia se află statul de drept și elitele care nu vin la putere pentru a se îmbogăți, ci, în primul rând, pentru a genera bunăstare în comunități. Dihotomia societate incluzivă - societate extractivă este explicată în detaliu, iar principala diferența dintre cele două este data de rolul elitei conducătoare. Dacă în cazul societății incluzive, elita promovează și construiește instituții care sunt deschise și favorabile unor categorii mai largi de cetățeni, atunci rezultanta va fi creștere economică și bunăstare, evident, pentru un număr mai mare de oameni. În societatea extractivă însă, elita prădătoare, cea care își construiește doar pentru sine un sistem de privilegii, în dauna celorlalți, va ține captiv sistemul, iar ceilalți vor suferi. Progresul economic nu este exclus, spun ei, în societățile extractive, dar el nu va fi de durată, pentru că nu este sustenabil, iar autorii folosesc aici exemplul colapsului Uniunii Sovietice, după o relativă creștere economică și o falsă bunăstare.

   Cu alte cuvinte, o justiție oarbă și un stat de mucava, slab și disfuncțional, cu instituții ineficiente și lipsite de autoritate reală și de transparență, sunt exact ceea ce își doresc elitele prădătoare, cele care jefuiesc România de ani de zile și care o țin captivă încă în cușca decalajelor majore, atât față de statele vestului dezvoltat, cât și față de fostele țări comuniste.

Modelul societal românesc: stat slab, justiție oarbă, partide imature politic, societate civilă pe măsură   

    Pornind de la teoria elitelor prădătoare și a modelului de societate extractivă generat de acestea, Valentin Lazea, economistul șef al Băncii Naționale a României, una dintre mințile luminate ale unei instituții altminteri opace, a mai descoperit și alte cauze ale eșecului societal românesc: "În România, elitele prădătoare au favorizat o societate bazată pe modelul extractiv și pe leviathan ul de hârtie (nota mea - stat despotic și ineficient, referire la Thomas Hobbes - Leviathan), dar și a trei componente... din societatea românească. Prima vină o poartă partidele de stânga, care deși au favorizat un stat puternic, au căutat să slăbească pe orice cale societatea civilă. A doua vină o au partidele de dreapta sau de centru dreapta, care au sprijinit societatea civilă, dar nu au înțeles și nu înțeleg nici astăzi, când vorbim (nota mea - 21 noiembrie 2023) importanța unui stat puternic. ... și al treilea lucru este că societatea civilă din România are două handicapuri culturale majore... colectivismul lipsit de solidaritate (tinerilor nu le pasă de bătrâni, bogaților de săraci, moldovenilor nu le pasă de munteni și vice-versa, celor educați nu le pasă de cei needucați, și așa mai departe... colectivismul românesc este unul de sorginte rurală, în care îți este apropiată doar familia, iar toți ceilalți nu contează... și individualismul fără inițiativă (de exemplu, excelăm la sporturi individuale, în timp ce la cele de echipă nu...)”

SRI - Fabrica de "elite prădătoare" scăpată complet de sub orice control civil

    Dacă suprapunem teoriile și conceptele descrise mai sus peste harta socială, politică și economică a României, vom avea ocazia, dramatică de altfel, de a înțelege exact de ce ne-am împotmolit ca națiune în mlaștina neputinței, cine a priponit calul, cum se zice, de ce în jocul doar aparent democratic alegătorii pierd mereu, cu fiecare ciclu electoral și cu fiecare vot exprimat, în timp ce câștigă doar “elitele”. Cele din politică, din justiție, din afaceri, din societatea civilă și din presă. Ele au în comun apartenența la aceeași sursă a puterii scăpate de sub orice control democratic, cea a securității, reprezentată cel mai bine, dar nu exclusiv, de oamenii SRI ului, infiltrați în toate zonele care asigură acces la putere și la resurse. Adică, tocmai la esența modelului extractiv!

      Securitatea este cu siguranță cel mai galonat câștigător al Revoluției din decembrie și al marilor schimbări politice de după 1989. După ce a învins comunismul, regimul care a creat-o și pe care ea l-a apărat cu arma în mână până în ultima clipă și care i-a conferit în schimb puteri de viață și de moarte asupra cetățenilor, securitatea din România a preluat puterea încet, dar sigur, în numele democrației, măsluind-o, insinuând-o și golind-o de conținut. Iar acum profită din plin de totala ei victorie politică, economică și socială. Pârghiile puterii economice au fost mai întâi fostele rețele de comerț exterior, de exporturi strategice și de valută forte ale României comuniste (fosta UM0107, de Aport Valutar Special) care acum sunt deținute, aproape fără excepție, de foștii securiști sau de apropiații acestora, pentru că, așa cum se amuzau bingănitorii români (nota mea - "turnătorii") imediat după Revoluție, copiii stăpânilor voștri vor deveni stăpânii copiilor voștri!

Ce diferențiază România față de alte țări din sud estul Europei este amplitudinea fenomenului, infiltrarea masivă a noilor securiști în absolut toate structurile statului, controlul uriaș exercitat de aceștia asupra Justiției, asupra parlamentarilor și asupra Parlamentului, dar și calitatea lor umană execrabilă, educația precară, toate acoperite de aspirațiile agresive ale noilor brokeri de putere transformați peste noapte și în decidenți politici. Toți acești oameni au în comun un dispreț profund față de instituții, față de statul de drept și, mai ales, față de ceilalți români. Urăsc Uniunea Europeană, deși în țările acesteia își cheltuiesc banii și își plimbă soțiile tunate, desconsideră transparența, desfid democrația și regretă ordinea de altădată! Nou îmbogățiții ar vrea să închirieze Parisul, Londra sau Viena cu totul pentru evenimentele lor de familie, să-și afișeze neamul, că nevoi materiale nu mai au, și totuși se așteaptă ca nimeni să nu afle sau să-i fotografieze, să meargă la piață cu elicopterul și totuși să treacă neobservați! Puțini vorbesc o limbă de circulație internațională, aproape toți sunt stridenți deși mediocri, inadecvați deși cu acces la resurse, țopârlani sadea acoperiți de costume de firmă și ai căror ochi inexpresivi rămân ficși sub ramele uriașe, și de regulă de aur, ale unor ochelari de lux purtați chiar și atunci când este înnorat.

Instrumentele SRI: dosarul, diploma și insigna

    Securiștii români sunt și acum mai performanți decât foștii lor colegi din Est, nu se compară cu aceștia, pentru că ei au acaparat toată puterea și pentru că schimbarea din România a fost doar de regim politic, nu și de clasă socială conducătoare. Dacă în comunism, Securitatea era sluga Partidului Comunist Român, căruia îi știa de frică, acum aceeași Securitate își ia revanșa. Prin urmare, și-a subjugat partidele, politica și cele mai înalte funcții politice, justiția, economia și afacerile strategice, media și societatea civilă. Din securitatea-slugă a devenit acum prospera securitate-stăpân, pentru că statul român, slab și ineficient, a ajuns doar un muțunache pe care securiștii și-l agață la breloc. Și, culmea, cea care le oferă legitimitate și îi apără este tocmai "democrația" în numele căreia ei acționează.                  

      Arsenalul nuclear al Securității din România este format din tripleta atomică dosar, diplomă, insignă! Așa a reușit turnătorul Petrov să reziste două mandate sub președintele Băsescu, așa au fost convinși judecătorii și procurorii să acționeze conform instrucțiunilor din plicurile galbene ale securității. Scandalul Coldea - Dumbravă nu este nicidecum un caz izolat, este un fenomen, o uzanță, un circuit paralel de putere, un COVID social, un virus mortal scăpat din laboratoarele securității care arată cât de putred este sistemul. El se va reface întocmai și la timp, prin rețelele caselor de avocatură și ale judecătorilor controlați încă de pe băncile facultății, iar în locul "decăzuților" din optimizări vor apărea alți brokeri de influență pentru că gloaba de stat român știe să reacționeze doar la jăraticul elitei care îl jefuiește. Circuitul este simplu; oamenii cu insignă, cei mai mulți dintre ei, parlamentari inculți, semidocți și semianalfabeți, dar neapărat absolvenți ai Colegiului Național de Apărare, primesc în plic propunerile legislative cu dedicație, propuneri care apoi își urmează traseul prin comisii și devin legi cu ajutorul mașinăriei de vot din cadrul fiecărui partid. Așa s-au născut specialii, așa au ajuns judecătorii să "delibereze" și să-și decidă singuri propriile salarii, așa a fost masacrată propunerea de modificare a legii SRI, prin care foștilor angajați li se interzicea desfășurarea de activități similare, inclusiv consultanță, pe o perioada de 20 de ani, astfel încât "optimizările" să nu mai fie la îndemână oamenilor sistemului. Mai mult, prin noua elită prădătoare interlopii au sesizat oportunități uluitoare și de a câștiga contracte cu statul, dar și de a se onorabiliza, astfel că au început să sponsorizeze propriii lor candidați, primari sau parlamentari. Înfruntarea rușinoasă a trupelor Wagner varianta dâmbovițeană din Piața Unirii, în care o mică armată privată, dar purtătoare a însemnelor unei autorități de stat, Poliția Locală, cu jandarmii, este un astfel de exemplu care arată perfect simbioza elită prădătoare - care are acces la funcții, la decizii și la buget - și clanurile interlope care, în noul context, nu mai trebuie să dea cu pumnul și cu sabia, ci doar să-și aproprieze un primar sau un oficial.             

Doctorat fără "doctor", dar cu îndrumător

     Biciul dosarului, al șantajului, nu poate funcționa decât în tandem cu zăhărelul diplomei și al insignei, care marchează intrarea în sistem și, deci, o carieră fulminantă, privilegii, salarii babane și poate o întreagă generație de netoți pusă la adăpost. Doctoratele oferite de Academia Națională de Informații unor semianalfabeți sunt o rușine pe obrazul academic al României. De aceea nu ar trebui să ne mire de ce domnului Ciolacu, blajinul de Buzău de care își bat joc consoanele și vocalele, lua-le-ar gaia pe ele de uscate, cu cin' le-a pus în calea limbii, i-a dispărut lucrarea de doctorat de la Academia Națională de Informații, dar i-a rămas ca probă îndrumătorul, generalul Ștefan Gheorghe Teodoru, fostul rector, acum în rezervă, apropiat al celuilalt eminent al nimicului, generalul Coldea. După modelul Petrov, dacă blajinul va ieși președinte, ales democratic, cum altfel, măcar știm cine îl ține de teză și mai ales de ce este el, semianalfabetul din Buzău, alesul și unsul cu mirul academic al Securității. Cel mai grav furt petrecut în România nu a fost cel al resurselor naturale, al CAP urilor și al coloșilor industriali, ci al titlurilor științifice și academice, nu numai pentru că astfel am devenit toți impostori, dar mai ales pentru că acest furt a deschis culoar interlopilor, cocalarilor și semianalfabeților spre banul public și spre guvernare. Este cea mai catastrofală prăbușire pe care ne-am administrat-o singuri, nici străinii nu ne puteau face un rău mai mare! Facultățile civile ar putea oferi oricând cursuri doctorale și studenților "militari"; dacă aceste doctorate ar fi autentice, nu ar mai fi nevoie ca școlile militare să le organizeze. Pe de altă parte, nici Ministerul Educației, nici Consiliul Național al Rectorilor și nici Academia Română nu suflă o vorbă, probabil membrii acesteia din urmă au încă, sub haine, urmele biciului de foști informatori, pentru că Securitatea știe mereu pe cine să aleagă și unde să-și plaseze oamenii. Numele de cod "Negulescu" a fost ales de Securitate pentru unul dintre ei, bineînțeles academician, vicepreședinte, fost rector al Universității București, Aristotelul traforajului, cum i se mai spunea, domnul Mircea Dumitru.

     Conform datelor CNSAS, Revoluția din decembrie a lăsat nevorbiți și nescriși, deci fără obiectul muncii, peste două sute de mii de informatori ai Securității, dintre care 25.000 au fost recrutați doar într-un singur an, 1989. Cifrele acestea spun multe și despre profilul nostru moral, ca popor, dar pot oferi și o explicație a faptului că "astăzi 41% dintre tinerii români ar accepta dictatura". Poate și pentru că unii dintre ei înțeleg deja că există mereu același câștigător care, deși nu candidează niciodată, își alege, după criterii numai de el știute, persoanele potrivite în locurile potrivite. Elita prădătoare este cel mai mare și mai eficient recrutator național, se pricepe cel mai bine la oameni, alege numai spuma umană, "conștiințe" și "caractere", este un geambaș perfect care vinde proștilor de alegători, naivilor, iluzia prosperității prin orice mârțoagă pe care o pune apoi să "muncească" în folos propriu. Este mâzga așternută peste România, norul social toxic al așa zisei elite care s-a cocoțat în capul unor bieți  semianalfabeți funcționali, elită care câștigă mereu bani, funcții, privilegii, onoruri și demnități, toate în afara concursului democratic și exclusiv în propriul ei interes. Dacă privești fenomenul din afară, pare că "elita" și "funcționalii" se generează și se potențează reciproc, se confundă uneori, dar mă tem că nu pot exista unii fără ceilalți.       

    În studiile lor, laureații Premiului Nobel nu oferă neapărat și soluții, ei cercetează, compară și apoi trag concluzii. Una dintre ele este că în statele cu instituții puternice și cu justiție solidă, soluțiile se află în voința și în puterea cetățenilor, pe care politicienii le transpun apoi in legi, care sunt respectate de o majoritate covârșitoare! Hmm, dar asta cere voință politică, muncă, minte, energie, precum și cetățeni educați. Dacă s-ar întâmpla așa, România s-ar goli de "elite", nici nu ar mai avea cine să prăduiască și nici prăduiți n-ar mai exista, ar fi plictiseală mare! Exact după cum mi-a spus odată un purtător de insignă, "bă, pe voi, după ce că vă spală pă creier, vă mai și plictisiți acolo! "      

SERGIU TOADER | Christchurch, Noua Zeelandă

REFERINȚE

1. Everything to Know About the 2024 Nobel in Economics Winners’ Work | Observer https://observer.com/2024/10/nobel-prize-economics/

2. Daron Acemoglu - Wikipedia  https://en.wikipedia.org/wiki/Daron_Acemoglu 

3. Why Nations Fail Summary of Key Ideas and Review | Daron Acemoglu & James A. Robinson - Blinkist  https://www.blinkist.com/en/books/why-nations-fail-en 

4. Watch "Nobel Prize-winning UChicago Professor James Robinson: the problem with "development" aid" on YouTubeWatch

5. Democracy is in a ‘tough stretch.’ New Nobel winners explain how to strengthen it | MIT Sloan

https://mitsloan.mit.edu/ideas-made-to-matter/democracy-a-tough-stretch-new-nobel-winners-explain-how-to-strengthen-it 

6. Watch "Daron Acemoglu on freedom, democracy, growth, and The Narrow Corridor" on YouTube

7. Watch "Rethinking Capitalism: In Conversation with Daron Acemoglu" on YouTube

8. Lazea: În România, elitele prădătoare au favorizat o societate bazată pe modelul extractiv şi pe leviathanul de hârtie - Financial Intelligence https://financialintelligence.ro/lazea-in-romania-elitele-pradatoare-au-favorizat-o-societate-bazata-pe-modelul-extractiv-si-pe-leviathanul-de-hartie/ 

9. Revoluția "Milei". Ce au în comun Argentina și România https://panorama.ro/ce-se-intampla-in-argentina/ 

10. Valentin Lazea / „Leviathanul de hârtie”: Modelul de stat pe care-l construim - CursDeGuvernare.ro https://cursdeguvernare.ro/valentin-lazea-leviathanul-de-hartie-modelul-de-stat-pe-care-l-construim.html 

11. Cei mai multi "turnători " din toată istoria României comuniste, recrutați în anii '80. Până la Revoluție, aproape 650.000

https://www.libertatea.ro/stiri/cei-mai-multi-turnatori-din-toata-istoria-romaniei-comuniste-recrutati-in-anii-80-cati-romani-au-colaborat-cu-securitatea-pana-in-1989-5003645

12. Întrebări pentru Ciolacu

https://www.cotidianul.ro/intrebari-grele-pentru-vicepremierul-ciolacu/

13. Centru multirol SRI la Izvorani

https://www.cotidianul.ro/nou-centru-sri-la-izvorani-cu-piscina-saune-si-facilitati-de-lux/ 

14. Cum a dovedit CNSAS minciuna lui Mircea Dumitru https://www.cotidianul.ro/cum-a-dovedit-cnsas-minciuna-lui-mircea-dumitru/ 

15. Statistică înfiorătoare; 41% dintre tinerii români ar accepta dictatura

https://www.libertatea.ro/stiri/cauzele-unui-fapt-statistic-infiorator-41-dintre-tinerii-romani-ar-accepta-dictatura-sociolog-totul-este-deja-luat-de-generatiile-precedente-5048723

16. Abuzul din strada Gogol. Vecinii Vioricăi Dăncilă, alungați cu arma de SPP, pentru ca fostul premier să aibă mai mult spațiu. Exclusiv - Fanatik.ro

https://www.fanatik.ro/abuzul-din-strada-gogol-vecinii-vioricai-dancila-alungati-cu-arma-de-spp-pentru-ca-fostul-premier-sa-aiba-mai-mult-spatiu-exclusiv-20836414