Discussion about this post

User's avatar
Sergiu Toader's avatar

Voi tine minte asta, " a devenit un feature, nu un bug":)! Am cunoscut si eu cativa oameni bogați, si in Europa, si aici. Nu e despre zerouri, cât despre educație. La care se adaugă mediul de proveniență, copilăria, părinții etc. Unii chiar pot duce lumea înainte, sunt vizionari, alții fac de ras specia umană.

Expand full comment
Gogu de la Vrancea's avatar

Dacă fac efortul să mă detașej de situație și să privesc lucrurile din punct de vedere macro, evoluția socială de-a lungul istoriei este ciclică. La mari epoci de avansuri le urmează epoci de decadență.

Există o vorbă:

"Timpurile bune fac oameni slabi, oameni slabii fac timpuri rele, timpurile rele fac oameni tari iar oamenii tari fac timpuri bune..."

Cred că suntem într-o epocă de sfârșit de timpuri bune...poate încă la sfârșitul creșterii.

Te uiți în jurul tău, mai ales dacă ai ceva vârstă, și te minunezi de prostia umană care te înconjoară. Realizezi că acești imbecili și subnormali sunt următoarea generație, care o să preia comanda.

Și singurul motiv pentru care te bucuri este că n-o să trăiești să vezi ce-o să fie.

Sunt momentele în care te bucuri că natura ne-a făcut muritori.

Fără nici un fel de intenții false, am ghinionul să dau servicii la oameni foarte bogați. Cunosc personal și în detaliu câțiva din topul Forbes în țara unde locuiesc.

Am ajuns la concluzia, cu ceva excepții, că dacă le tai zerourile pe care le au în conturi, ar murii de foame. Sunt atât de separați de realitate că sunt incapabili să privească afară prin geamul de la limuzină. În momentul în care sunt nevoiți să intre în contact direct cu persoane normale, observi reacții nefirești, balbucesc, devin nervoși, transpiră, intră în panică. Cunosc persoane care nu intră în contact nici măcar cu soția/soțul. Mamele nu intră în contact cu propii copii, pun 2 sau 3 dădace pe lângă bebeluș să aibă grijă de el, îl ia în brațe 2 3 minute pe zi să-și facă o poză pentru Instagram sau să poată să arate copilul la prietene și îl dau jos cu o senzație de frică și scârbă.

Am avut ocazia să spun pe față la câțiva fraza mea preferată:

"Eu îți sunt superior ție din toate punctele de vedere:

-zerourile tale din cont sunt limitate în timp ce ale mele sunt infinite.

-datorită accesului meu la realitate sunt mult mai pregătit decât tine să trăiesc de formă autonomă. Tu ești complet dependent de ecosistemul care ți l-ai creat ca să supraviețuiești."

Binențeles că majoritatea au stârnit într-un râs nervos...în genul "nu am înțeles nimic, dar nu vreau să cad de prost".

Concluzie: Este imposibil ca situația actuală să continue pe termen nelimitat.

Atunci revin la realitate...pentru că nu pot să văd lucrurile ca și cum aș trăi pe altă planetă.

Este scârbos. Nu am alte cuvinte.

Probabil că nu sunt singurul care simte același lucru.

După scârbă vine indignarea...iar după aceea vine reacția.

Sper să trăiesc să o văd...dar știu că sunt mici șanse.

Expand full comment
4 more comments...

No posts