The English version of this article: https://medium.com/@sergiunz/what-is-the-role-of-the-worlds-wealthiest-people-46499bc03e9b
Campbells Bay, Insula de Sud, Noua Zeelandă / Arhiva autorului
Trăim, deja primejdios, în epoca miliardarilor
Vestea proastă este că miliardarii lumii, care vor deveni în scurt timp triliardari, vor sfârși ca Pahom, celebrul personaj al lui Tolstoi, care a aflat pe pielea lui răspunsul la întrebarea de cât pământ, de câtă bogăție, are nevoie un om. Dar mai îngrijorător decât rata de acumulare a acestor averi și decât numărul crescând al miliardarilor, este că rolul și funcția socială a noilor bogați ai lumii au devenit din ce în ce mai confuze, iar puterea lor extraordinară, financiară, politică și socială, în loc să fie benefică și majorității a devenit o primejdie reală, atât pentru cetățenii simpli, cât și pentru statele lumii. Astăzi nu știi de unde vine mai întâi pericolul, de la politicianul corupt și inept care te lovește cu o taxă sau de la oligarhul care manipulează informația și care influențează opinia publică prin algoritmi de recomandare și moderare a conținutului, de la judecătorul necinstit la magnații care, prin acțiunile lor, subminează constant puterile statului, precum și mecanismele de redistribuire a resurselor.
Averi colosale, influență pe masură
Noi, ceilalți, suntem egali cu oligarhii planetei doar din perspectiva genialului autor rus, avem același sfârșit și același început, ne desparte însă tot ceea ce trăim între cele două puncte, nașterea și moartea, ne despart traseele individuale, puterea și averea, adică ne desparte viața însăși, pentru că aproape tot ceea ce trăim noi este decis sau este influențat major de ei. Este greu să acceptăm că viața noastră aparține altora, că trăim exact cum vor bogații lumii, dar acesta este simplul adevăr. Și nu bogăția în sine este problema, dimpotrivă, lumea are nevoie de bogați luminați și altruiști, știm asta încă din antichitate, ci de iresponsabilitatea celor care o dețin, de faptul că produc dezechilibre grave, că încalcă reguli și norme, că nesocotesc legi sau că și le croiesc singuri după propriile interese.
Noul raport Oxfam -Takers Not Makers
Ultimul raport Oxfam International intitulat Takers Not Makers ("Cei care iau, nu cei care produc") arată că averile bogaților lumii au crescut în 2024 cu două trilioane (nu cred ca știu să scriu în cifre acest număr), echivalentul a 5.7 miliarde pe zi, de trei ori mai repede decât în 2023. Aceeași sursă precizează că lumea s-a "îmbogățit" anul trecut cu 204 noi miliardari, numărul total al acestora fiind astăzi de 2769, și că în mai puțin de zece ani de acum înainte, vor exista cel puțin cinci trilionari. Cifrele sunt absolut aiuritoare, greu de înțeles pentru noi, muritorii de rând, de exemplu cei 47 de miliardari australieni câștigă fiecare 67.000 de mii de dolari într-o oră, de aproape 1300 de ori mai mult decât un australian cu venituri medii. "We've reached a new era now, we are in the era of the billionaire"/ "Trăim într-o nouă eră acum, suntem în era miliardarilor"- spune doamna Jenny Ricks, președinta organizației pentru drepturile omului Fight Inequality Alliance, iar directorul executiv al Oxfam Internațional, Amitabh Behar, adaugă "Not only the rate of billionaire wealth accumulation accelerated - by three times - but so too has their power"/ Nu numai că s-a accelerat rata de acumulare a bogăției miliardarilor - de trei ori - dar și puterea acestora". Este interesant și faptul că majoritatea acestor uriașe averi sunt moșteniri transmise din generație în generație și prea puține dobândite recent ca urmare a geniului antreprenorial sau a utilității sociale. Averile de astăzi sunt prea puțin legate de muncă, ci mai mult de speculații și de plasamente financiare.
Banii nu aduc nici fericirea socială…
Categoric trăim în cea mai prosperă perioadă a umanității, dar nu neapărat și în cea mai bună dintre ele, dacă a existat vreodată una, numărul săracilor din toată lumea a rămas aproape neschimbat din 1990, iar clivajul dintre diferitele clase sociale s-a acutizat.
Dincolo de cifrele seci ale raportului se desprind câteva realități absolut tulburătoare. Noii oligarhi acaparează nu numai banii și resursele lumii, dar şi regimurile politice, comunicarea publică și viața de zi cu zi a miliarde de oameni. Suntem deja prizonierii unui număr mic de indivizi care au înlocuit moralitatea cu mercantilismul și responsabilitatea socială cu individualismul cinic, prestigiul social este dat numai și numai de bani, nu și de fapte, iar comunitățile sunt văzute doar ca piețe bune de exploatat. Din SUA și până în Rusia, din China până în Nigeria și EAU, vedem cum bogatii lumii arată un profund dispreț față de solidaritate și cum tind să înlocuiască forța statelor cu forța propriilor companii. Pentru că ei sunt detașați social, nu mai trăiesc în comunități reale, contactul lor cu realitatea a dispărut și își construiesc lumi și sisteme paralele, orașe, micro grupuri sociale, adevărate bule ultraprivilegiate în care să trăiască după regulile lor, invocând, uneori pe bună dreptate, ineficiența guvernelor.
…și nici tehnologia modernă nu e mai brează
Tehnologia modernă i-a "stricat" definitiv nu numai pe consumatori, dar şi pe deținătorii ei, averile s-au decuplat de utilitatea lor socială, "bogăția digitală" pare că nu mai are nici o ancoră în societate, câștigurile sunt rapide, profitul este peste orice valoare umană, este obținut fără responsabilitate, pentru că algoritmii sunt în definitiv niste speculații, nu producție propriu zisă. Așa s-a "dezumanizat" capitalismul de astăzi, este mai mult despre soft uri și mașinării și mai puțin sau deloc despre oameni.
Miliardarii, mai ales cei din Big Tech ul de astăzi, sunt mult mai puțin legați de comunitățile lor, își pot muta cu ușurință banii şi influența peste granițe, în timp ce la fel de ușor pot evita responsabilitățile sociale și fiscale. Dar asta nu este suficient, puterea lor este atât de mare încât pot influența cursul educației, temele de cercetare și curricula academică prin donațiile pe care le fac universităților, dar și să stabilească direcțiile din biotehnologie și al geneticii, al modificărilor genetice. Ca să nu mai vorbesc despre profunda lor implicare în politică, indiferent că este vorba despre guvernul de aur al domnului președinte Trump, care are cei mai multi miliardari din istorie, despre despotul georgian sau despre oligarhii ruși pe care se sprijină președintele Putin.
"Ne taxează și pe noi cineva?"
În fața neputinței guvernelor de a controla averile și mai ales de a împiedica uriașa lor concentrare, printr-un gest public fie de maxim cinism, fie de candidă onestitate, la recent încheiatul Forum Economic de la Davos, peste 370 de milionari și miliardari ai lumii au semnat o scrisoare către liderii politici cărora le cer ca ei, super bogații, să fie supra taxați. "We wanted to tackle the corrosive impact of extreme wealth... start with the simplest solution: tax us, the super rich" / Vrem să diminuăm impactul coroziv al bogăției extreme... începeți cu cea mai simplă soluție, taxați-ne pe noi, super bogații.”Scrisoarea merită citită în integralitate, este scrisă foarte bine, este profundă și explicativă, mai că îți vine să le plângi de milă, se vede că miliardarii se pricep la shopping, știu să cumpere și condeie, și minți!
Taxarea averilor este doar cea mai mică problemă a tabloului bogăției, dar întrebarea care se pune este de ce politicienii nu au făcut deja acest lucru până acum și de ce, dacă tot vor să fie suprataxați, toți bogătașii lumii apelează inca la "optimizări fiscale" sau investesc bani și influență la vedere în lobby ul care să-i scutească de plata lor. Cinismul lor este nemăsurat, prostia și corupția politicienilor pe care îi maimuțăresc pe măsură; de multe ori, actele de filantropie fac parte tot din arsenalul contabililor care îi încurajează spre "donații" și "binefaceri", pentru a scădea astfel și nivelul taxării. Nu înseamnă că cei mai generoși filantropi sunt și cei mai mari șarlatani, nu e o rușine să fii bogat, dimpotrivă, este o onoare și un privilegiu, dar spun că cele două acțiuni fac parte din același pachet al "igienizărilor fiscale".
Aflăm în ultimul timp de orori comise de oameni extrem de bogați, care își terorizează propriii angajați și pe alți oameni nevinovați, pe care îi exploatează economic, financiar sau sexual după bunul plac și pe care îi abuzează emoțional și psihic. De ce? Simplu, pentru că pot și pentru că dispun de resurse așa cum doresc ei, iar resursa umană este una dintre ele, în aceste cazuri poate cea mai puțin prețioasă. Trist este că aceste nenorociri ies la suprafață după moartea autorilor, pentru că în timpul vieții lor, fie victimele sunt îngrozite să raporteze, fie că atunci când o fac, autoritățile mușamalizează cazurile. În cele mai multe situații, acești oameni acționează deasupra legii sau pur și simplu într-un sistem paralel în care își cumpără și corup funcționari capabili, prin obligațiile lor de serviciu, să le asigure liniștea.
Și totuși, la ce sunt buni?
Indiscutabil, sunt multi bogați ai lumii care investesc și creează locuri de muncă, nu neapărat cei din AI, care fac mecenat și care contribuie fiscal major în multe zone ale lumii, care exportă o cultură antreprenorială puternică și care plătesc burse generoase unor studenți, care investesc în inovare, în cercetare și dezvoltare, unii chiar în bunăstarea angajatilor, în funcție de contextul cultural, politic și social al fiecărei țări. Asta când nu sunt măcinați de ambiții politice și când nu cred că sunt trimișii Domnului pe pământ. Ca un făcut, se pare că orice milionar sau miliardar este convins că poate conduce oameni, țări și proiecte, toate de-a valma, doar pentru că a avut abilitatea de a face bani. Pentru noi, ceilalți, bogăția lor este mai degrabă o povară. Cum a fost și pentru Pahom, a cărui poveste vă invit să o citiți. E posibil ca din ea să aflați mai multe răspunsuri la întrebările care vă frământă decât ați aflat din textul meu. Și ați văzut, miliardarii apar cu sutele într-un singur an, Tolstoi e unic! Cert e ca fara bogati lumea ar fi mai săracă!
SERGIU TOADER | Christchurch, Noua Zeelandă
REFERINȚE
Cât de mult pământ îi trebuie omului - Lev Tolstoi - HonneyBunny https://honeybunny.ro/cat-de-mult-pamant-ii-trebuie-omului-lev-tolstoi/
2. How Much Land Does a Man Need? by Leo Tolstoy
https://www.online-literature.com/tolstoy/2738/
World to have 5 trillionaires in next decade: forecast - VnExpress International https://e.vnexpress.net/news/business/billionaires/world-to-have-5-trillionaires-in-next-decade-forecast-4841477.html
‘Era of the billionaire.' Here's why wealth accumulation is accelerating https://www.cnbc.com/2025/01/22/era-of-the-billionaire-heres-why-wealth-accumulation-is-accelerating.html
Australian billionaires make $67,000 an hour, Oxfam says in call for tax on super-rich | Australian economy | The Guardian
https://www.theguardian.com/business/2025/jan/20/australia-billionaires-forbes-list-wealth-oxfam-tax-super-rich
The Ultra-Rich Are Creating Their Own World on Earth - GreekReporter.com Substack https://greekreporter.com/2025/01/18/ultra-rich-own-world-exclusivity-parallel-societies/
The Super-Rich and Modern Colonialism: Oxfam Report Exposes Unearned Wealth https://www.downtoearth.org.in/governance/the-super-rich-are-perpetuating-modern-day-colonialism
Takers Not Makers: The unjust poverty and unearned wealth of colonialism | Oxfam International
https://www.oxfam.org/en/takers-not-makers-unjust-poverty-and-unearned-wealth-colonialism
Oxfam: "inequality through modern-day colonialism" | World Economic Forum
https://www.weforum.org/stories/2025/01/oxfam-new-report-inequality-colonialism/
Jenny Ricks | Fight Inequality Alliance
https://www.fightinequality.org/staff-team/jenny-ricks
Davos-We Must Draw The Line https://wemustdrawtheline.org/
Voi tine minte asta, " a devenit un feature, nu un bug":)! Am cunoscut si eu cativa oameni bogați, si in Europa, si aici. Nu e despre zerouri, cât despre educație. La care se adaugă mediul de proveniență, copilăria, părinții etc. Unii chiar pot duce lumea înainte, sunt vizionari, alții fac de ras specia umană.
Dacă fac efortul să mă detașej de situație și să privesc lucrurile din punct de vedere macro, evoluția socială de-a lungul istoriei este ciclică. La mari epoci de avansuri le urmează epoci de decadență.
Există o vorbă:
"Timpurile bune fac oameni slabi, oameni slabii fac timpuri rele, timpurile rele fac oameni tari iar oamenii tari fac timpuri bune..."
Cred că suntem într-o epocă de sfârșit de timpuri bune...poate încă la sfârșitul creșterii.
Te uiți în jurul tău, mai ales dacă ai ceva vârstă, și te minunezi de prostia umană care te înconjoară. Realizezi că acești imbecili și subnormali sunt următoarea generație, care o să preia comanda.
Și singurul motiv pentru care te bucuri este că n-o să trăiești să vezi ce-o să fie.
Sunt momentele în care te bucuri că natura ne-a făcut muritori.
Fără nici un fel de intenții false, am ghinionul să dau servicii la oameni foarte bogați. Cunosc personal și în detaliu câțiva din topul Forbes în țara unde locuiesc.
Am ajuns la concluzia, cu ceva excepții, că dacă le tai zerourile pe care le au în conturi, ar murii de foame. Sunt atât de separați de realitate că sunt incapabili să privească afară prin geamul de la limuzină. În momentul în care sunt nevoiți să intre în contact direct cu persoane normale, observi reacții nefirești, balbucesc, devin nervoși, transpiră, intră în panică. Cunosc persoane care nu intră în contact nici măcar cu soția/soțul. Mamele nu intră în contact cu propii copii, pun 2 sau 3 dădace pe lângă bebeluș să aibă grijă de el, îl ia în brațe 2 3 minute pe zi să-și facă o poză pentru Instagram sau să poată să arate copilul la prietene și îl dau jos cu o senzație de frică și scârbă.
Am avut ocazia să spun pe față la câțiva fraza mea preferată:
"Eu îți sunt superior ție din toate punctele de vedere:
-zerourile tale din cont sunt limitate în timp ce ale mele sunt infinite.
-datorită accesului meu la realitate sunt mult mai pregătit decât tine să trăiesc de formă autonomă. Tu ești complet dependent de ecosistemul care ți l-ai creat ca să supraviețuiești."
Binențeles că majoritatea au stârnit într-un râs nervos...în genul "nu am înțeles nimic, dar nu vreau să cad de prost".
Concluzie: Este imposibil ca situația actuală să continue pe termen nelimitat.
Atunci revin la realitate...pentru că nu pot să văd lucrurile ca și cum aș trăi pe altă planetă.
Este scârbos. Nu am alte cuvinte.
Probabil că nu sunt singurul care simte același lucru.
După scârbă vine indignarea...iar după aceea vine reacția.
Sper să trăiesc să o văd...dar știu că sunt mici șanse.