În fizică, lumina și întunericul nu sunt entități separate, ci două fațete ale aceluiași fenomen. Întunericul nu există în sine - este doar absența luminii. Lucian Blaga intuia această realitate când scria că "lumina se naște tot din întuneric". Fără noapte, n-am putea vedea stelele! Fără criză, n-am putea recunoaște șansa de a deveni o mare națiune! Iar duminică ne-am putea dovedi această însușire nouă înșine, Europei și lumii întregi. Dintr-o dată, de la periferia lumii occidentale, am deveni bastionul democrației! Fie ea și imperfectă, dar atât de preferabilă haosului social, care nici măcar nu poate fi luat în considerare ca opțiune.
Printr-un vot responsabil, am putea transforma criza în oportunitate
Uneori, în cele mai întunecate momente ale istoriei, apar cele mai strălucitoare lumini și în cea mai adâncă noapte a dezbinării noastre putem deveni inițiatorii unei noi conștiințe naționale.
Duminică, în fața urnelor, vom trăi această tensiune. De o parte, Nicușor Dan - matematicianul cu doctorat în Franța, primar al Capitalei. De cealaltă, George Simion - fostul șef de galerie, prieten cu țâfna, cu invectivele și cu agresivitatea gratuită, adept al celui mai abject discurs al urii și al dezbinării, incalificabil chiar și pentru mișcarea naționalistă AUR. Care ar fi meritat, pentru a fi credibilă și a avea aderență reală, un lider autentic, urban și, mai ales, citit! Revoluția franceza l-a avut pe Robespierre, noi îl avem pe Gicu! Este dezarmant că după ce am prăbușit comunsimul, după ce am făcut praf capitalismul și după ani în care am mimat democrația, liderii politici români compromit și mișcarea suveranistă europeană. Au bagheta magică a nimicului, compromit tot ce ating! George Simion pare singurul intrus în acest bal politic; când îl vezi nu știi ce să faci mai întâi, să-ți ferești buzunarele, fața sau să-ți astupi urechile! Și mai trist este că însăilarea politică AUR se comportă ca o mare euglenă verde, pare o masă amorfă care reacționează doar la flagelul lui Simion si în care absolut nimeni nu are filtrul rațiunii deschis. Pentru că nimeni nu reacționează la derapajele publice de o grosolănie incalificabilă ale acestui întâmplat în propriu-i destin. Nimeni din acest partid nici măcar nu încearcă prin scuze formale să repare public ce distruge boschetarul politichiei românești! Știu că românii sunt protectori, toleranți cu proștii, "e prost, dar e prostul meu", așa se spune în popor, dar Gicu pare unul părăsit, deși e înconjurat de mulțimi de oameni.
Pe de altă parte, Nicușor Dan reprezintă, fără voia lui, continuitatea unui sistem ticăloșit și mafiotizat pe care-l cunoaștem prea bine, cu toate tarele și fărădelegile lui. Parchetele, securimea și țuțării speciali s-au pus în spatele lui Nicușor, devenit peste noapte scut și speranță. De data asta, se pare că FSB ul rusesc va pierde partida cu DST ul francez, ambele servicii fiind foarte active la București în aceste zile! În orice caz, de luni, dacă va câștiga, Nicușor va trebui să refacă unitatea românilor și credibilitatea statului român ca entitate de drept. Deocamdată pare că am pierdut cu toții, ne-am rupt unii de ceilalți, avem nevoie urgentă de concordie națională. În afară de Nicușor nu prea are cine să facă asta, pentru că nebunii lui Gicu promit răzbunări și maziliri, dar nimic coerent, nimic concret, în afara unei "schimbări radicale", dar unele care amenință să ne arunce în prăpastia violenței și a extremismului. Cealaltă tabără, chiar dacă are în bloc starturi toți coțcarii dinainte care de-abia așteaptă să-si renegocieze noile vechi privilegii, măcar nu aduc violență și extremism.
Nu e o alegere între bine și rău! Este o alegere între un junghi familiar și o catastrofă politică, între o imperfecțiune majoră de operare și un cataclism sistemic provocat și condus de ceata lui Pițigoi! România nu-și mai poate permite experimente sociale și politice!
După modelul care ni se vinde astăzi, au mai încercat și alții asemenea înainte, Ceaușescu a fost unul dintre ei, iar România a plătit toate aceste eșecuri istorice mult prea scump, cu viețile și cu mințile intelectualilor loviți cu lopata în cap, pentru că atunci, ca și acum, în calea violenței și a extremismului, obstacolele majore au fost educația și mințile care gândesc, creierul care raționează! Nu degeaba amenințările de astăzi sunt, în primul rând, la adresa decenței și a bunei cuviințe izvorâte din educație formală.
Răul provine din lipsa de educație
În țările nordice, de exemplu, discursul urii și consultanții politici nu au prea mare succes și nu au nici credibilitate. De aceea, ei se înghesuie cu precădere la joburi bine plătite în țările latine, dar și în Serbia, Ungaria, Albania, Muntenegru, toate foste țări comuniste. De ce? E simplu! Aici, lipsa de educație ca entreé merge bine cu main ul ură și desertul dezbinare! Campania din Romania nu a fost despre proiecte și viziuni, despre strategii de dezvoltare, despre economia care se prăbușește alarmant, ci a fost una a urii metodice, orchestrată de profesioniști ai manipulării. Consultanții străini, acești mercenari ai dezbinării, nu si-ar fi găsit de lucru în România, dacă țara noastră nu ar fi avut un număr uriaș de analfabeți functional. Tehnicile acestor șacali cu ifose de intelectuali, în fapt cioclii democrațiilor, oricât de sofisticate ar fi pentru a adânci fracturile din societatea românească, nu ar fi funcționat fără complicii naivi ai României. Iar de aici revenim la cea mai gravă problemă a ei: educația precară care îi amenință ființa națională, fibra ei!
Nu cred că există imagine mai puternică despre națiunea română decât harta îngălbenită după primul tur al alegerilor. După 35 de ani, duminică PSD ul stă acasă, PNL e chibiț pe margine, deși ambele își merită cu prisosință un loc comod în tomberonul istoriei. Doar UDMR ul votează duminică, maghiarii sunt nu numai serioși și disciplinați, dar și practici, știu mereu care le sunt obiectivele și mai ales cum să le îndeplinească.
Altminteri, un întreg sistem politic din România s-a prăbușit, electoratul s-a schimbat profund și s-a lepădat de partide, perioada post revoluție s-a terminat, iar hăurile ideologice dintre regiuni pare că s-au atomizat; Banatul nu mai e demult fruncea, Transilvania e aproape ca Moldova, Dobrogea, altădată model de diversitate culturală și echilibru politic, a devenit astăzi bastionul naționalismului și al isteriei religioase, în frunte cu liderul ei spiritual, “ayatolahul” Teodosie!
PSD ul și PNL ul au fost măturate de valul suveranist, dezavuate astfel de propriul electorat căruia nu are ce să-i mai ofere. Deceniile de hoție și analfabetism al feluriților lideri PSD au epuizat resursa de toleranță a membrilor de partid care si-au găsit repede alinare în naționalismul AUR. Însă, înainte de toate concluziile politice, harta galbenă este eșecul sistemului de învățământ românesc, al neputinței și al incompetenței tuturor politicienilor, precum și al mediocrității noastre individuale.
Primul gest responsabil al viitorului Președinte ar trebui sa fie declararea învățământului, a educației, ca domeniu de importanță strategică, natională și, automat, includerea ei în agenda CSAT, pe baza unui strategii coerente pe cel puțin zece ani, cam cât ar dura un ciclu de recuperare majoră a ceea ce am pierdut catastrofal până acum. Fără educație, vor vota în continuare în locul nostru rușii, boții și consultanții străini, numai noi nu!
Suveranismul european are lideri autentici, al nostru are o drojdie politică
Vedem în jurul nostru cum în toată Europa și în lume se schimbă fundamental sistemele politice. Italia lui Meloni, Ungaria lui Orbán, Polonia până recent sub PiS, în Franța și în Germania - toate ilustrează ascensiunea unui naționalism agresiv deghizat în suveranitate. Paradoxal, singura cale politică prin care România se conectează acum la Europa este prin aceste mișcări suveraniste, prin rețelele transeuropene ale naționalismului. Dar toți acești lideri sunt, în primul rând, mult mai urbani, mai sofisticați decât naționalistul nostru de mucava, care confundă spațiul public cu stadionul și înjurătura de galerie cu discursul politic. Orban este un intelectual sadea, unul dintre puținii politicieni est europeni care citesc, o demonstrează discursurile lui fulminante, incomparabile cu onomatopeele scoase de pitecantropul nostru politic. Din această perspectivă, nici măcar cu "suveranismul" nu ne putem integra în Europa, pentru că liderii români par niște derbedei ahtiați după alba-neagra prin comparație cu omologii lor străini.
Am putea fi noi românii pavăza împotriva extremismului?
Dar cum ar fi ca în loc să urmăm acest val, să oferim Europei bula de oxigen de care are acum atâta nevoie? România ar putea, prin votul său, să devină un exemplu de rezistență în fața extremismului. Am putea noi, cei pe care Europa i-a pus adesea la colț, să salvăm valorile fundamentale ale proiectului european. Imaginați-vă această colosală răsturnare istorică: România, țara mereu considerată la periferia Europei, să devină busola ei morală! Țara pe care liderii europeni o priveau mai degrabă condescendent, arătând acum calea politică într-un moment de rătăcire! Ce ironie sublimă ar fi ca noi, cei adesea judecați pentru drumul nostru democratic anevoios, să fim cei care îi reamintim Europei de ce a fost creată în primul rând. Ar fi o răsturnare de roluri uluitoare - David care îl salvează pe Goliat, urma care scapă turma, elevul care corectează profesorul! Acest vot nu ar fi așadar doar despre viitorul României, ci despre însăși sufletul Europei. Prin alegerea noastră, am putea rescrie nu doar destinul României, ci și traiectoria întregului continent aflat la răscruce.
Avem toți o miză personală, România!
În Noua Zeelandă sunt câteva mii de români răspândiți în multe locuri de pe ambele insule și o singură secție de vot, la Auckland. Cum votul prin corespondență nu funcționează (plicurile au ajuns "cu întârziere" de două ori, deși am respectat toate termenele și toate instrucțiunile) duminică, împreună cu soția mea, vom lua avionul, vom zbura o oră si vom cheltui bani doar pentru a vota. Copila noastră a făcut deja același lucru în țara din Europa în care studiază. Și ca noi sunt mulți!
O facem nu din obligație, ci din convingerea că românii din țară, generațiile viitoare merită o Românie la care noi doar am visat și pe care, din nefericire, nu am fost în stare să le-o dăruim. Mica noastră contribuție ar fi ca măcar să nu-i facem rău, dacă binele visat a rămas doar un nou eșec al generației din care facem parte. Ne-am bucura să știm că noi am fost ultimele generații care au părăsit România și că tinerii de astăzi vor rămâne acasă.
Am fi putut să "pedepsim" statul român care își bate joc de noi și de votul nostru, care are gata softul votului electronic, dar miza este mult prea mare, ticălosul de stat român este deocamdată în genunchi, iar părinții ne-au învățat că nu e înțelept să dai în cel căzut! Mai bine îl ajutăm să se ridice! Poate că din această gloabă batjocorită de toți grăjdarii ei, cu mult jăratec băgat de tinerele generații, va ieși până la urmă armăsarul puternic la care visăm cu toții!
De luni, urmează reconstrucția! Și marile întrebări!
De luni, urgent, urgent, trebuie să ne apucăm de treabă! Să fim capabili să ne privim în ochi după ce ne-am înjurat în toate felurile! Să reconstruim poduri între taberele care acum par ireconciliabile. Să recunoaștem că avem nevoie de clarificări istorice și ideologice fundamentale. Cine suntem ca națiune? Suntem extremiști, xenofobi și antisemiți, sau nu? Suntem stat laic sau nu? Au fost legionarii criminali sângeroși sau eroi anticomuniști? Oprimăm minoritățile sau nu? Suntem europeni sau anti-europeni? Avem unelte mature pentru a ne evalua critic trecutul, intelectualii interbelici și eroii sau băltim în continuare în jumătăți de adevăruri transformate apoi de seminalfabeți în idealuri și patriotism mincinos?
Votul de duminică nu schimbă totul peste noapte. Dar determină direcția. Alegem între reparație și demolare, între o evoluție anevoioasă și o revoluție despre care nu știm nimic, între Europa imperfectă și izolarea periculoasă.
Și poate că din acest întuneric al dezbinării se va naște, în sfârșit, lumina unei conștiințe civice autentice, a unei societăți care înțelege că democrația nu este un lux, ci o necesitate vitală, esențială precum aerul pe care-l respirăm.
Tot Blaga spunea că "veșnicia s-a născut la sat". Poate că salvarea democrației europene se va naște în satul România! Din întunericul polarizării noastre extreme, din abisul dezbinării noastre, poate răsări lumina unei noi înțelegeri a ceea ce înseamnă să fii european în secolul XXI. Nu prin imitație oarbă, nu prin supunere, ci prin asumarea curajoasă a valorilor pe care însăși Europa pare să le fi uitat. Votați nu din frică, ci din speranță! Votați nu împotriva cuiva, ci pentru ceva! Votați pentru a arăta lumii de ce naționaliștii și extremiștii români, dacopații, consideră că suntem un popor special! Ironia e ca doar votul împotrivă le-ar confirma teoria.
SERGIU TOADER | Auckland, Noua Zeelandă
REFERINȚE
1. "Lumina se naște tot din întuneric" - Lucian Blaga; Lucian Blaga, "Trilogia cunoașterii", partea "Cunoașterea luciferică" (1933) https://www.romlit.ro/lucian_blaga_-_cunoaterea_luciferic
2." Veșnicia s-a născut la sat" - Lucian Blaga/ Poemul "Sufletul satului" din volumul "Poemele luminii" (1919) https://www.poezie.ro/index.php/poetry/13933/Sufletul_satului
3. Conceptul fizic despre lumină și întuneric https://sciencing.com/relationship-between-light-darkness-8434718.html https://stiintasitehnica.com/lumina-si-intunericul-in-fizica/
4. Contextul politic european
https://www.politico.eu/europe/italy/
https://freedomhouse.org/country/hungary
https://www.europarl.europa.eu/news/ro/poland
5. HARTA Rezultatelor la alegerile prezidențiale 2025 - primul tur. Singurele județe unde nu a câștigat George Simion
https://www.euronews.ro/articole/harta-rezultatelor-la-alegerile-prezidentiale-2025-primul-tur
asta rezumă totul - Este o alegere între un junghi familiar și o catastrofă politică.
Sper să rămân cu junghiul, m-am obișnuit cu el.
Un super articol din care cel mai important mesaj mi se pare cel referitor la educatie cu care sunt total de acord.Tocmai ii raspundeam unui cititor care ridica problema clasica : suntem o populatie sau un popor?Nu cred ca suntem doar o populatie dar trebuie sa incepem sa ne uitam in oglinda sa ne vedem asa cum suntem. Daca vom continua sa ne mintim, asa cum facem acum, vom ramane in necunoscut in continuare. In acelasi timp ne lipsesc intelectualii de anvergura care sa aiba curajul sa faca analize limpezi si oneste. Poporul roman a fost legat, cultural si spiritual, de biserica si ortodoxie.Din pacate si institutia bisericii ortodoxe romane a facut un pact nefericit cu diavolul comunist ca sa treaca parleazul. Se pare ca a ramas inca prizoniera reflexelor din acele vremuri, si in loc sa sufere cu poporul, sa-l indrume si calauzeasca catre lumina credintei, joaca rolul vamesului neconvertit. Ca urmare , in plina criza morala globala(si nu numai), noi suntem vaduviti de sprijinul esential, de care avem disperata nevoie, din partea institutiilor si elitelor pentru a avea acces la cultura, educatie si invatamant. E momentul sa ne mobilizam noi, cei din societatea civila, intr-un efort de creare a bazelor sociale, de care avem nevoie ca de aer, care sa creeze masa critica capabila sa determine "Schimbarea la fata a Romaniei" cum zicea Cioran.