SĂ VOTĂM, DECI! NECESAR!

Duminică, la vot, România nu are nevoie de "salvatori," nici de Mesia, ci de cetățeni inteligenți și pragmatici!

Indiferent de opiniile pe care le aveți și de candidații pe care deja i-ați "ales", vă invit la o scurtă incursiune în istorie. Din exemplul Franței, al Germaniei și din al României anilor '90, dar mai ales din perioada ei interbelică, este foarte posibil să descoperim împreună similitudini cu situația de astăzi, dar și eventuale răspunsuri la marea întrebare a zilei de 4 Mai: ce alegem pentru România? Un om sau o direcție, un principiu sau o necesitate, un vot util acordat viitorului României sau unul emoțional care să ne racorească și prin care "să dăm bot", meritat, de altfel, celor care au măsluit rezultatul alegerilor din iarnă și care s-au jucat cu inconștiență de-a democrația.

Vă invit, de asemenea, să deveniți membri fondatori, abonați sau simpli cititori ai acestui newsletter pentru care primesc foarte multe mesaje de apreciere și pentru care vă mulțumesc și aici! Prin contribuția dumnevoastră, și alți cititori, care nu au posibilități, vor avea acces gratuit la acest tip de conținut!

Sursa: www.euronews.ro

Doamnelor și Domnilor,

Duminică, România are mare nevoie de cetățeni lucizi, pentru că niște politicieni mizerabili, incompetenți și iresponsabili, i-au periclitat siguranța națională și parcursul ei european, democratic. Deși, de multe ori suntem și acționăm exact ca niște politicieni, duminică avem șansa de a fi mai buni! Să lăsăm, așadar, rațiunea să ne învingă orgoliile și simpatiile! Mai ales cele "confirmate" de amărâtele de sondaje; altminteri s-ar putea să nu mai avem ocazia de a repara ceea ce decidem acum eronat, emoțional și bazat pe aparențe! Nu am face altceva decât să transmitem copiilor noștri un rău generațional!

Lecția franceză - “Mai bine votez un escroc decât un fascist"

Exact acum 23 de ani, pe 5 Mai 2002, francezii se trezeau într-o dimineață de coșmar: extremistul de dreapta Jean-Marie Le Pen, tatăl doamnei Marine Le Pen, ajunsese în turul doi al prezidențialelor și îl eliminase fără drept de apel pe socialistul Lionel Jospin. Oh, là, là, mais comment este-ce possible și-au spus francezii, un șoc național, o ruptură brutală în istoria Republicii Franceze, un socialist exmatriculat din politică de un extremist. Stânga a fost devastată, ura francezilor față de președintele Jacques Chirac, conservatorul care dezmembrase statul social, și odată cu el, și privilegiile, era viscerală. Pentru francezi, domnul Chirac era simbolul corupției, al aroganței, distanțat de popor și complet decuplat de marile probleme sociale. Dar tot ei au înțeles imediat miza: Republica însăși era în pericol, iar ceea ce a urmat a fost exemplar! Aceiași sindicaliști care îl huiduiseră pe Chirac timp de ani au ieșit în stradă cu pancarte care au făcut istorie în toată lumea și pe care scria "Mieux vaut voter pour un escroc que pour un fasciste" ("Mai bine votăm un escroc decât un fascist"). Lionel Jospin, deși devastat de eliminarea sa din cursă, și-a înghițit orgoliul și a declarat că "în ciuda dezacordurilor profunde" cu Chirac, amenințarea extremismului era mult mai gravă. Partidul Socialist, într-o piruetă politică de zile mari, a lansat apelul "Voter Chirac pour battre Le Pen” (“Votați Chirac pentru a-l bate pe Le Pen") - o decizie sfâșietoare pentru baza lor electorală. Comuniștii, ecologiștii si toti ceilalți au uitat cu toții de principii, de doctrină și de electorat, țara trebuia salvată, Republica era în pericol! Astfel, toți au pus interesul național deasupra dogmelor ideologice. Vă rog să observați cât de direct și de puternic, tocmai prin simplitatea lui brutală, este acest apel Votați Chirac pentru a-l bate pe Le Pen! Având imaginea catastrofei politice care se prefigura la orizont, socialiștii nu au încercat să îndulcească mesajul sau să-l complice cu justificări elaborate. Au mers direct la esență; în ciuda diferențelor ideologice, a profundelor dezacorduri, amenințarea extremei drepte era atât de gravă încât votul pentru adversarul tradițional devenea o necesitate republicană. Rezultatul? Domnul Chirac a câștigat cu 82% din voturi contra 18% pentru Le Pen. Francezii au demonstrat maturitate democratică și au aplicat "le vote utile" - votul util, pragmatic, necesar, care a salvat republica de extremism.

Lecția germană - 1932! Uciși de principii, apoi și de Hitler

Printr-unul dintre cele mai brutale și mai sângeroase contraste ale istoriei, Germania anului 1932 ne oferă lecția opusă celei franceze. Social-democrații (SPD) și comuniștii (KPD), deși împreună dețineau majoritatea, au refuzat să formeze un front comun împotriva lui Hitler. Mai ales socialiștii, care considerau că fascismul este digerabil, dar comunismul, nu!

Ernst Thälmann, liderul comuniștilor, declara că "după Hitler, venim noi" și că social-democrații erau "social-fasciști" mai periculoși chiar decât naziștii. Pe de altă parte, Otto Wels, liderul SPD, refuza colaborarea cu comuniștii, considerându-i la fel de extremiști ca naziștii. Se acuzau, deci, unii pe alții, deși pericolul de moarte îi pândea de unde nici nu se gândeau!

Istoria a consemnat și consecințele acestei băltiri ideologice, ale acestor orgolii absolut prostești și, de fapt, ale unei imense naivități politice de care au dat dovadă cei doi lideri. La 30 ianuarie 1933, Hitler devine cancelar și în mai puțin de un an, ambele partide sunt interzise. Thälmann va muri în lagărul de la Buchenwald, iar Wels va alege calea exilului unde își va afla și sfârșitul. Continuarea o știm, milioane de oameni nevinovați vor pieri în Holocaust și în război. Principiile a doi lideri politici au rămas însă intacte, dar mai ales inutile și păguboase; pentru ele, Europa a fost distrusă și umanitatea schimbată pentru totdeauna. Un preț inacceptabil și de neimaginat plătit de oameni nevinovați pentru incapacitatea unor lideri, dar și a unor votanți, de a nu înțelege de unde vine pericolul major.

Lecția românească: extremismul, fascismul, antisemitismul!

După mineriade și Miron Cozma, după mineri și bande de descreierați înarmați care vin să "apere" democrația, votul necesar, util, nu mai e o opțiune, ci o obligație morală

Nici acum nu-mi ies din minte imaginile cu haidamacii lui Potra, cei cu plișcoacele la cingătoare, veniți să "apere" democrația la chemarea unor foști securiști! Ca mecanism social, ei sunt aceiași cu hoardele de mineri care, în anii ‘90 și 2000 invadau Capitala periodic, tot pentru a "apăra" democrația. De studenți, de intelectuali, de străini și mai ales de Europa!

Foarte mulți oameni din generația mea au mai trăit asta, de câteva ori, noi știm cum doare bastonul de cauciuc al minerului pe spinarea democrației, am mai văzut cum niște sărăcuți la minte au fost folosiți ani de zile ca masă de manevră de niște ticăloși, desigur foști informatori ai Securității, doar pentru a obține privilegii personale și de clan. Mă refer la Miron Cozma, care se credea și el un Mesia, în fapt un turnător infect, sfertodoct cu diplomă, ale cărui acțiuni au blocat dezvoltarea României cu cel puțin un deceniu. Mineriadele lui, ca și războiul cultural de astăzi dintre mai multele Românii reprezentate de diverșii ei alegători, au la bază aceeași mlaștină ideologică; trecutul rusinos al României totalitare, comunismul, antisemitismul și fascismul, mai ales cel cultural și religios. Trecut despre care nimeni nu vrea să vorbească onest și deschis, dar mai ales să ne încurajeze ca națiune să ni-l asumăm!

Care este sursa răului

Haosul social recent, ați văzut bine, izvorul lui, este o însăilare înspăimântătoare de jumătăți de orice, un talmeș balmeș cultural de mahala, în care niște semianalfabeți, precum doamna Anamaria Gavrilă, lidera POT, rostesc tot felul de cuvinte (soroșism, progresism, suveranism etc) fără a le înțelege sensul, un melanj de fals și de adevăr, de minciuni şi de legende, de istorii selective, de paradoxuri, dar și de imaginea unor criminali suprapusă pe a unor eroi și invers.

Vrem în UE, dar urâm multinaționalele, vrem și în NATO, dar îi desconsiderăm pe ucraineni că își apără țara, vrem și democrație, dar parcă tot mai bine era cu Ceaușescu, visăm să fim ca Vestul, dar ca sistem, orice am face tot cu Rusia semănăm mai mult, vrem să călătorim și să muncim în străinătate, dar îi tratăm pe muncitorii asiatici de la noi la fel cum i-am tratat și pe țigani, și pe evrei.

Nimeni nu are încă suficient curaj intelectual sau maturitate politică de a vorbi apăsat și onest despre extrema dreapta românească, despre antisemitismul feroce prezent la mai toți intelectualii de frunte ai României, mai ales la cei din perioada interbelică. Presa e incultă și obedientă, oricum incapabilă să trateze teme mari și delicate, intelectualii contemporani se tem să vorbească deschis despre antisemitismul lui Eminescu, Noica, Eliade și Cioran. Așa se face că numai noi suntem în stare să-i punem în același sertar pe Zelea Codreanu, un anticomunist convins, dar criminal, cu marele Iuliu Maniu, un anticomunist fervent, dar luminat, democrat și să-l considerăm pe generalul Antonescu un mare erou român. Melanjul de astăzi, lumpenul cultural pe care îl vedem, e din prezent, dar provine din trecut! Existența putregaiului politic de astăzi, la care se adaugă tarele noastre educaționale și civilizaționale, se regăsesc ușor în trecutul nostru și dacă am avea priceperea și răgazul de a privi în el, am înțelege mai bine de unde și cum au apărut POT, SOS, AUR și altele asemenea!

Din această perspectivă, pentru mine personal, liderul AUR, domnul Simion, nu este altceva decât un pericol major, al extremismului radical, un Miron Cozma 2.0, versiunea upgradată, dar și infinit mai putredă, mai toxică și mai ticăloasă, adaptată pentru Facebook și TikTok. Dacă "luceafărul huilei" venea cu lămpașul și cu bâta, domnul Simion vine acum cu smarthpone-ul și cu algoritmii. Unde 'Luceafărul' Huilei, cu lămpașul lui de miner, aducea de fapt întuneric, șobolanul politic Simion răspândește același întuneric cu smartphone-ul. Cozma era un idiot furios care măcar nu-și ascundea natura brutală; Simion e un șacal calculat care își maschează colții în zâmbete pentru cameră și pentru popor! Primul a folosit bâta să spargă tigvele unor intelectuali și ale unor tineri studenți, al doilea folosește algoritmii pentru a "sparge" conștiințe. Ca român, regret că un asemenea aventurier a reușit să păcălească un mare număr de conaționali, dar nu mă surprinde! În drumul lui spre București, Cozma reușise să adune zeci de mii de oameni nemulțumiți de prin toate satele Olteniei. Și cu toate acestea, deși am trăit recent evenimentele respective, cele trei dezbateri electorale s-au învârtit în jurul nimicului, cu aportul lipsei de relevanță și de crasă incultură civică, politică și profesională a organizatorilor. În absența domnului Simion, era obligatorie o linie de predicate dedicată mișcării AUR, POT și SOS, votanților acestor partide și ideologiei extremiste de dreapta.

Nu s-a întrebat nimeni în ce pericol este statul român, democrația, dacă niște haidamaci înarmați și plini de bani, au fost gata să răstoarne ordinea de drept, nimeni nu a întrebat cum a fost posibil ca reprezentanții AUR să spună că vor "jupui de vii oameni în piața publică". Domnul Simion a ieșit basma curată, și-a conservat starea și procentele, ceilalți trei s-au bălăcărit fără grație, iar pericolul extremismului și al fascismului cultural și religios promovat substanțial de BOR a rămas neatins.

Așa presă, așa candidați, așa votanți, așa intelectuali, pe 19 Mai va fi prea târziu să înțelegem de ce suntem doar o mahala culturală și politică, o periferie bântuită de iluzia europenismului și a modernismului. Este incredibil cât efort se depune pentru niște amărâte de fotografii, care nu au absolut nici o relevanță pentru profilul unui Președinte, dar cât de departe stă societatea noastră de bolile ei grave și transmisibile, de care nici măcar nu vrea să audă! Poate și pentru că universul nostru individual este alcătuit din îngeri și demoni ale căror contururi culturale încă nu știm să le deosebim și poate că, uneori, din neștiință, din absența exercițiului gândirii, confundăm coarnele diavolului cu aripioarele îngerilor.

Eu personal, ca alte 5 milioane de români, am ales să părăsesc țara, și din cauza mineriadelor lui Cozma, a alegerii imposibile dintre Iliescu și Vadim și a dezastrului care a urmat. Cine își amintește cum a fost știe bine că extremismul și antisemitismul erau cei doi reactivi la care România profundă, ca și acum de altfel, răspundea și raspunde cel mai bine. Dacă vreți să vă convingeți, recitiți va rog un singur număr al revistei România Mare și veți înțelege mai mult din ceea ce se întâmplă astăzi.

"Suveranismul" domnului Simion e cea mai murdară minciună! Aventurierul care se visează "lider național" e înconjurat de un lumpen în delir, varianta digitală și sfertodoctă, extremiști, antisemiți, admiratori ai lui Putin, foști securiști, foști SPP-iști, nostalgici legionari și evident toți guzganii corupți din Armată, în frunte cu generalii Hăpău și Zisu. Care, după cât i-au furat pe români, în loc să rămână în conturile și în izmenele goale, s-au aciuat în cel mai antiromanesc partid. Iar acum, acești oameni, pe care i-ai evita, instinctiv, noaptea, pe stradă, sunt prezentați ca “patrioți”. Și mai grețos este că Simion nu crede nici măcar o secundă în mizeria pe care o debitează! Pentru Cozma, mineriada era un job; pentru Simion, “suveranismul” e o afacere! Cu cât mai mulți români "disperați" de imperfecțiunile democrației cred că acest escroc îi poate “salva”, cu atât mai mulți bani și putere degeaba acumulează el și găștile din jurul lui.

Dacă acesta este liderul suveranist român, cel care se opune Europei, ei bine atunci nu cred că vor mai fi doar cinci milioane de români în exil, vor fi zece.

România - o cultură prea mică pentru a-și permite luxul izolării

Noi, românii, suntem condamnați, parcă, exact ca Sisif, să împingem mereu aceeași piatră pe același munte! În fiecare ciclu electoral, votăm "cu inima", "cu sufletul", "pe valori" – și ne trezim mereu cu dezastrul. Nu învățăm nimic din greșelile trecutului și uneori suntem la fel de buimaci ca și politicienii pe care îi condamnăm. Mai mult, istoria ne-a plasat într-o poziție ingrată: o cultură mică, de periferie, la intersecția marilor imperii.

Geografic și geopolitic, nu avem luxul izolării, pentru că nu ni-l permitem! O cultură periferică precum a noastră nu poate supraviețui decât integrată într-un spațiu civilizațional mai larg.

Mircea Eliade înțelegea acest paradox: culturile mici fie se integrează creativ într-un ansamblu mai larg, fie dispar asimilate brutal. Cioran era și mai tranșant: "Izolarea nu poate fi un program pentru o cultură mică." Așadar, suveranismul și extremismul pe care ni le propun candidații suveraniști sunt o formă de sinucidere națională. Să fie clar: "Suveranitatea" unei țări ca România, izolată între marile puteri, e o iluzie periculoasă. Ar fi ca și cum ai declara independent un apartament dintr-un bloc, deși împarte cu vecinii și țevile de apă, și cele de gaz, și rețeaua electrică!

Ce ne propun, de fapt, candidații extremiști și suveraniști? Să revenim la statutul de periferie disputată între imperii. Să renunțăm la protecția structurilor europene. Să ne întoarcem la "tradiția" balcanică a oscilației, a duplicității, a supraviețuirii prin șmecherie și corupție. Georgia a încercat recent această rețetă "suveranistă". Rezultatul? O lege "anti-agenți străini" copiată după modelul rusesc, coridoare umanitare blocate, statul de drept în colaps, jurnaliști bătuți pe stradă. Asta vrem și noi? Suveranismul este încercarea disperată a politicienilor mediocri de a scăpa de controlul și standardele europene care îi împiedică să fure cum vor ei. E ca și cum hoții ar organiza un referendum prin care să ceară eliminarea poliției în numele "suveranității cartierului".

Votul de duminica, șansa unei generații

Duminică, la urne, avem de făcut aceeași alegere pe care au avut-o francezii în 2002. Putem vota "principial" și să ne trezim cu un extremist la putere sau cu vreun GhițăPonta care de-abia așteaptă, după atâția ani de exil în Serbia, să se instaleze la butoane, prin prepusul său, Victor! Ori putem vota util, pragmatic, necesar, și să salvăm ce e de salvat.

Nici unul dintre ceilalți doi prezenți în ecuația utilității descrisă mai sus nu e perfect. În plus, unul are în spate doar bunăvoința și propria-i tăcere, ambele irelevante în context! Ambii au defecte, zone gri în biografia politică și ambii sunt susținuți de personaje sinistre în diverse declinări. Dar în acest moment, ei sunt opțiunea rațională, pragmatică, pentru o Românie care vrea să rămână europeană și democratică. Nu votăm un om, votăm o direcție! Nu votăm din dragoste, ci din necesitate! Nu votăm pentru Antonescu, Dan sau Lasconi, ci mai ales pentru parcursul european al României, pentru democrația liberală imperfectă, dar perfectibilă.

Să alegem util, nu debil!

Votul debil e votul emoțional, cel care ne face să alegem candidatul "curat", "simpatic", "autentic", "necompromis", fără să ne gândim la consecințe! Nu numai ca el nu există în sine, dar nici prin comparațiile stupide și atât de inutile pe care le facem. Aminititi-vă de cate ori ne-am pus nădejdea în salvatori care s-au dovedit a fi turnători, ticăloși sadea sau inutili care au disprețuit profund poporul român. Fiți cinstiți și admiteți ca ne-am înșelat aproape de fiecare dată și gândiți-vă ca este posibil ca și acum să fim în aceeași situație!

Votul util e votul rațional, strategic, necesar, care pune interesul național pe termen lung deasupra satisfacției emoționale de moment. E votul care asigură că România nu deviază de la traiectoria europeană. Duminică, avem de ales între util și debil, între rațiune și emoție, între pragmatism și principialitate sterilă. Să nu repetăm greșeala Germaniei din 1932, să învățăm lecția Franței din 2002! Să ne uităm în trecutul nostru și să ne asumăm greșelile, folosind votul ca instrument rațional, ca zestre pentru viitor!

Să transformăm mahalaua în societate europeană și pe români într-o națiune puternică, aptă să-și asume critic trecutul, dar mai ales să decidă de partea cărei istorii vrea să fie!

Am luat plasă de atâtea ori, să ne mai gândim încă o dată pare înțelept!

SERGIU TOADER | Christchurch, Noua Zeelandă

REFERINȚE

1. Mayer, Nonna. (2003). "Le Pen's Comeback: The 2002 French Presidential Election". *International Journal of Urban and Regional Research*, 27(2), 455-459.

-Detalii despre sloganul "Mieux vaut voter pour un escroc que pour un fasciste" și reacția stângii

2. Perrineau, Pascal. (2003). "La surprise Le Pen et la consolidation Le Peniste". *Le vote de tous les refus*. Presses de Sciences Po, Paris.

3. Cautrès, Bruno & Mayer, Nonna. (2004). *Le nouveau désordre électoral: Les leçons du 21 avril 2002*. Presses de Sciences Po, Paris/Apelul "Votez Chirac" și mobilizarea anti-Le Pen

4. Evans, Richard J. (2003). *The Coming of the Third Reich*. Penguin Books, London/ Ernst Thälmann "După Hitler, venim noi"

5. Kershaw, Ian. (1998). *Hitler: 1889-1936: Hubris*. Norton, New York/Refuzul SPD și KPD de a colabora

7. Broszat, Martin. (1987). *Hitler and the Collapse of Weimar Germany*. Berg Publishers, Oxford/ Otto Wels și poziția SPD

8. Eliade, Mircea. (1953). "Destin culturel de la Roumanie", în *Luceafărul*, nr. 1, Paris.

9. Cioran, Emil. (1936). *Schimbarea la față a României*. Editura Vremea, București./ "Izolarea nu poate fi un program pentru o cultură mică"

10. "Quand la maison brûle, on ne discute pas le prix de l'eau"/ Lacroix, Jean. (1965). *Maurice Blondel: sa vie, son œuvre, avec un exposé de sa philosophie*. PUF, Paris.

11. Ornea, Zigu. Anii treizeci:extrema dreapta românească- Editura Fundației Culturale Române, București

12. Livezeanu, Irina ( 1995). Cultural Politics in Greater Romania:Regionalism, Nation Building, and Ethnic Struggle, 1918-1930. Cornell University Press, Ithaca

13. Verdery, Katherine (1991).National Ideology Under Socialism: Identity and Cultural Politics in Ceausecu's Romania.University of California Press, Berkeley

14. Cinpoeș, Radu.(2010). Naționalism and Identity in Romania: A History of Extreme Politics from the Birth of the State to EU Accession. I.B. Tauris, London

15. Oisteanu , Andrei (2009). Imaginea evreului în cultura română: Studiu de imagologie în context est-central-european. Editura Humanitas, București

16. Enache, George & Petcu, Adrian Nicolae( 2009). Biserica Ortodoxă Română și Mișcarea Legionară: clarificări documentare. Editura Partener, Galați

17. Iordachi, Constantin & Trencseny Balazs. (2003). In Search of A Usable Past: The Question of National Identity in Romanian Studies, 1990-200. East European Politics and Societies

18. Sandqvist, Tom. (2006). Dada East: The Romanians of Cabaret Voltaire. MIT Press, Cambridge