UCIȘI DE ATÂTA "LIBERTATE"!
Cum își omoară America cetățenii în timp ce Congresul tace
English version: https://medium.com/@sergiunz/killed-by-so-much-freedom-37e7428db300
Cea mai puternică națiune din istoria omenirii, farul democrației, modelul pe care generații întregi de est-europeni l-au visat în spatele Cortinei de Fier, a început mai întâi să-și intimideze propriii cetățeni! Apoi să-i împuște! Iar Congresul american, cel care a dat decenii la rând lectii de democrație țărilor lumii acum tace complice și rușinos la aceste asasinate.
Doamnelor și domnilor, stimați cititori, nu mai este nici un secret, ne-am obișnuit cu răul, cu crima, cu ororile, nu ne mai impresionează nimic. Când scriu acest text sunt încă sub puternica emoție a asasinării lui Alex Pretti, dar știu că până la ora difuzării lui deja asasinatul nu va mai fi o “stire”.
Vă invit la reflecție și la o lectură dureroasă, la o paralelă, pe care am sperat să nu o trăiesc, între tăcerea complice a românilor sub Ceaușescu și cea a americanilor de astăzi.
Foto: www.scientificamerican.com
Noi știm cum e când oamenii buni nu fac nimic!
Peste 50 de ani, nepoții americanilor îi vor întreba: “Voi unde erați? Ce ați făcut? Cum ați putut permite să se întâmple așa ceva?”
Știu asta pentru că noi, românii, încă punem aceste întrebări. Îi întrebăm pe părinți și pe bunici: ”De ce ați tăcut? De ce ați aplaudat? De ce nu ați făcut nimic când Securitatea lua oameni de acasă, când minerii băteau studenți în piață, când gloanțele loveau protestatari la Timișoara?”
Și răspunsurile sunt mereu aceleași: “Nu știam”. “Nu puteam face nimic.” “Era periculos”. “Credeam că exagerează”.
Aceleași răspunsuri pe care le vor da și congresmenii americani.
Aceleași scuze.
Aceeași lașitate îmbrăcată în prudență, aceeași indiferență crasă, aceeasi impostură!
Doar steagul e diferit.
Când pui un nebun pe tron...
Există o înțelepciune veche pe care americanii ar face bine să o învețe: când pui un nebun pe tron, nu se vindecă nebunul, ci înnebunește tot palatul. Curțenii, gărzile, slujitorii - toți încep să vadă lumea prin ochii stăpânului.
Minciuna devine adevăr, iar crima devine justiție. Și, astfel victima ajunge agresor!
Noi, românii, știm bine lecția!
Scriu aceste rânduri când încă mă aflu în Noua Zeelandă, la mii de kilometri de Minneapolis si in curand voi reveni in Romania. Dar am mai văzut filmul ăsta. L-am trăit! La fel ca mulți dintre dumnevoastră!
Alex Pretti avea 37 de ani. Era asistent medical la terapie intensivă într-un spital pentru veterani - oameni care au luptat pentru America.
Sâmbătă dimineață, pe 24 ianuarie 2026, filma cu telefonul agenți federali care operau în cartierul lui. S-a interpus între un agent și o femeie pe care acesta o împinsese la pământ. A fost stropit cu spray cu piper, trântit, imobilizat de șase-opt agenți.
Unul dintre ei i-a scos pistolul din toc - armă deținută legal, cu permis. Mai puțin de o secundă mai târziu, un alt agent a tras. Zece gloanțe în cinci secunde. Avea antrenament cow-boy ul!
Secretarul pentru Securitate Internă, Kristi Noem, a declarat că Pretti a comis “un act de terorism domestic” și că venise să “masacreze” agenți. Consilierul prezidențial Stephen Miller l-a numit “asasin”. Totul contrazis de zeci de înregistrări video făcute de martori.
În cele trei săptămâni de când agenții federali au fost trimiși în Minneapolis, au avut loc două împușcături mortale. Șeful poliției locale a declarat că, din cele trei omucideri înregistrate în oraș în 2026, două au fost comise de agenții federali de imigrare.
Am crescut în România lui Ceaușescu. Știu, si stiti si dumnevoastra, cum arată minciuna oficială când se lovește de realitate și cum alege să o ignore.
Va aminititi, desigur, cum in decembrie 1989, televiziunea română transmitea că “huligani” și “elemente teroriste” atacau forțele de ordine în Timișoara. Oamenii ieșiți în stradă vedeau cu ochii lor cum armata si securitatea trăgeau în mulțime. Dar versiunea oficială insista ca “teroriștii” sunt de vină, că morții sunt provocatori, că victimele sunt agresori.
...înnebunește regatul, nu se vindecă nebunul
Exact asta văd acum în America. Un om dezarmat, imobilizat la pământ de opt agenți, este împușcat de zece ori - și devine “terorist”.
O femeie în mașină, împușcată pe 7 ianuarie, devine “teroristă internă”. Iar oficialii, în fața dovezilor video incontestabile, repetă aceeași mantră: agenții au acționat în legitimă apărare.
Îi știu bine pe nostalgicii comunismului. Îi aud, îi văd pe rețelele sociale, îmi este cunoscut refrenul lor prin care sunt relativizate crimele regimului. “Nu a fost chiar așa de rău.” “Exagerați.” “Au murit doar câțiva.“ Ei nu recunosc semnele pentru că nu vor să le recunoască. Dar eu, ca și mulți alții, le recunoaștem.
Când vicepreședintele Vance promite agenților ICE “imunitate absolută” - aud ecoul ordinelor lui Ceaușescu către Securitate. Când Stephen Miller scrie pe rețelele sociale că agenții “au imunitate să-și îndeplinească îndatoririle și nimeni - nici un oficial local, niciun stat, nici un agitator de stânga - nu vă poate împiedica” - aud limbajul de lemn al regimului.
Când administrația refuză să predea dovezile anchetatorilor locali și blochează accesul la locul crimei - văd reflexele unui stat care se teme de adevăr.
În 1990, Iliescu a trimis minerii să “restabilească ordinea” în București. Oficialii vorbeau despre “golani” și “elemente destabilizatoare”. Televiziunea transmitea că forțele de ordine protejau democrația. Oamenii de pe stradă vedeau bâte și sânge.
Minneapolis, ianuarie 2026: agenți federali mascați, fără însemne de identificare, trăgând cu gaze lacrimogene în cartiere rezidențiale. Administrația vorbește despre “criminali” și “teroriști”. Presa transmite declarațiile oficiale. Iar oamenii de pe stradă filmează cu telefoanele și văd altceva.
Diferența? Simplă! Românii nu aveau camere video în buzunar în decembrie ‘89. Americanii au. Și totuși, puterea insistă că ochii cetățenilor mint.
Dar cea mai cutremurătoare paralelă nu e comportamentul executivului. E tăcerea legislativului.
În România comunistă, Marea Adunare Națională exista. Se întrunea, vota, aplauda si aproba! Nu făcea nimic altceva. Membrii ei priveau cum Securitatea opera, cum oamenii dispăreau, cum minciuna devenea lege. Și tăceau. Unii din frică, alții din interes, cei mai mulți din obișnuință.
Complicitatea prin inacțiune
Privesc acum Congresul american. Camera Reprezentanților și Senatul - instituții care ar trebui să supravegheze executivul, să-l tragă la răspundere, să-l oprească când încalcă legea.
Senatorii republicani Tillis și Cassidy au cerut “investigații”. Acestea sunt formulări diplomatice, îngrijorări moderate. Nimeni nu vorbește despre impeachment. Nimeni nu blochează numirile. Nimeni nu folosește pârghiile constituționale care există exact pentru astfel de momente.
Democrații amenință că vor bloca finanțarea Departamentului pentru Securitate Internă. Dar tot ei au votat vara trecută 75 de miliarde de dolari pentru ICE prin“One Big Beautiful Bill“.
Amenințările de acum sunt teatru politic și toată lumea știe acest lucru.
Editorialul din Washington Post o spune direct: “Administrația nu își va schimba direcția de la sine... Singura soluție reală va trebui să vină din partea Congresului.”
Dar Congresul nu face nimic. Exact ca Marea Adunare Națională.
Iar atunci când Wall Street Journal - ziarul imperiului Murdoch, scrie că uciderea lui Pretti este “cel mai rău incident într-un dezastru moral și politic”, când New York Post, ziar pro Trump, îi cere președintelui să “dezescaladeze” și să o scoată pe Noem de la televizor, când NRA, Asociația Națională a Deținătorilor de Arme, critică administrația pentru că un posesor legal de armă a fost împușcat de agenți federali, atunci știi că ceva s-a rupt fundamental.
Și Congresul e tot mucles
Barack Obama a numit uciderea lui Pretti “un semnal de alarmă pentru fiecare american, indiferent de partid, că multe dintre valorile fundamentale ale națiunii sunt din ce în ce mai atacate”.
Dar americanii au nevoie de mai mult decât semnale de alarmă. Au nevoie să înțeleagă că democrația nu moare întotdeauna prin lovituri de stat spectaculoase. Uneori moare încet, prin tăcerea celor care ar trebui să o apere. Prin normalizarea inacceptabilului si prin transformarea excepției în regulă.
Pe Ceaușescu l-au oprit românii. După ce a împușcat sute de oameni la Timișoara și București, după ce toată lumea a văzut că “teroriștii” erau de fapt cetățeni neînarmați, după ce minciuna oficială s-a prăbușit sub greutatea realității. L-au oprit pentru că nu mai aveau încotro.
Americanii încă au încotro. Încă au alegeri, încă au instanțe, încă au o Constituție care funcționează - teoretic. Dar fiecare zi în care Congresul tace, fiecare împușcătură rămasă fără consecințe, fiecare minciună oficială acceptată ca normalitate erodează fundația celei mai importante democrații a lumii.
Edmund Burke spunea că singurul lucru necesar pentru triumful răului este ca oamenii buni să nu facă nimic.
Congresul american este plin de oameni care se consideră buni. Care vorbesc despre valori, despre Constituție, despre drepturile cetățenilor. Și care, în fața unor agenți federali care împușcă oameni dezarmați pe străzile unui oraș american, nu fac nimic.
Nu știu dacă americanii vor înțelege asta la timp. Dar știu că noi, cei care am trăit în Est, avem datoria să le spunem ce vedem. Pentru că am mai văzut filmul ăsta. Și știm cum se termină.
Scriam că există o paralelă despre care nu aș fi vrut să scriu niciodată, cea între România care a tăcut sub Ceaușescu și America înfricoșătoare care tace acum. Dacă n-aș fi scris acest text, și tăcerea mea ar fi fost o formă de complicitate.
SERGIU TOADER | Bucuresti, România
REFERINȚE
1. Wikipedia, “Killing of Alex Pretti”: https://en.wikipedia.org/wiki/Killing_of_Alex_Pretti
2. ABC News, “A minute-by-minute timeline of the fatal shooting of Alex Pretti”: https://abcnews.go.com/Politics/minute-minute-timeline-fatal-shooting-alex-pretti-federal/story?id=129547199
3. Washington Post, “Videos show agent secured gun from Pretti before fatal shooting”: https://www.washingtonpost.com/investigations/2026/01/25/minneapolis-shooting-video-gun/
4. NPR, “Videos and eyewitnesses refute federal account of Minneapolis shooting”: https://www.npr.org/2026/01/25/nx-s1-5687875/minneapolis-shooting-minnesota-ice-alex-pretti-dhs-investigation
Washington Post Editorial Board, “Congress must hold Trump accountable on ICE policies”: https://www.wvgazettemail.com/opinion/editorial/guest-editorial-congress-must-hold-trump-accountable-on-ice-policies/article_949f782d-a5ee-48a3-9f1c-c53554878086.html
6. NBC News, “Trump administration goes after Second Amendment rights in justifying Minneapolis shooting”: https://www.nbcnews.com/politics/trump-administration/trump-administration-second-amendment-rights-minneapolis-shooting-rcna255784
7. NBC News, “Clinton and Obama urge Americans to ‘speak out’”: https://www.nbcnews.com/politics/immigration/clinton-and-obama-urge-americans-to-speak-out-rcna255860
8. Barack Obama, “A Wake-Up Call for Every American” (Medium): https://barackobama.medium.com/a-wake-up-call-for-every-american-ec0115195303
Common Dreams, “Right-Wing Media,
CEOs Urge Trump to Stop Deadly ICE Crackdown”: https://www.commondreams.org/news/conservative-pushback-alex-pretti
10. Mediaite, “NY Post Calls for Trump to De-Escalate in Minneapolis”: https://www.mediaite.com/media/news/ny-post-calls-on-trump-to-de-escalate-in-minneapolis-and-pull-kristi-noem-off-of-tv-in-stunning-editorial/
11. CBS News, “Minneapolis becomes ground zero in Trump’s immigration crackdown” https://www.cbsnews.com/news/minneapolis-trump-immigration-ice-border-patrol-arrests-protests-shootings/
NPR, “In the wake of Alex Pretti’s death, Congress appears on track for a partial shutdown”: https://www.npr.org/2026/01/26/nx-s1-5686473/senate-democrats-to-vote-against-dhs-funding-setting-up-potential-partial-shutdown


de obicei nu mă interesa prea mult ce fac președinții americani. Mi-a plăcut Obama, cu vibe-ul modern, intelectual, dar n-am aplecat privirea spre ce a făcut bine sau mai puțin bine în office. Acum însă, mă îngrozesc că mai are trei ani de mandat dementul ăsta, iar dacă devine incapabil, vine dementul tânăr. Asta chiar seamănă a coșmar. Cât despre noi, hai să nu ne ascundem de prezent prin evocarea trecutului. Avem o marionetă la Cotroceni, în locul unui nebun altoit pe un cocalar (georgescu/simion). Deci întreb retoric - la noi cum s-a ajuns aici? Și nu am venit ca să ascult fanii progresiști ai gângavului pe care l-am votat cu mai puțin entuziasm decât pe Iliescu în anul când fugeam de Vadim.
Încă un imperiu se pregătește sub ochii noștri de disoluție. Urmează repetarea istoriei locale: războiul civil.