HAI, DOAMNE AJUTĂ! CU DUMNEZEU ÎNAINTE!
Despre cum luăm numele Domnului în deșert, invocându-l
Degetele ei lungi și noduroase erau lipite mai întâi cu salivă de bunică pe fruntea mea de copil devenită astfel neîncăpătoare, după care le așeza în ordine, întâi de-a latul și apoi de-a curmezișul, pentru că întâlnirea frunții cu noduroasele era întotdeauna ritualică; orice mișcări ar fi făcut, tot o cruce mare ar fi ieșit. Sau cel puțin asta era rânduiala bunicii Zamfira: "Sică, mamă, tu ești bălai, te scorojește soarele prea iute, ia vin' să-ți dau de «Doamne ajută!», vin' să-ți dau un «aștezău»!” (Așa să te ajute Dumnezău). Continuarea pe care o gândea, dar pe care nu o mai spunea, o știam eu, pentru că o auzisem și cu alte ocazii: "Că alde mă-ta, Petruța, și tac-tu, Mihai, nu prea vă duce și pă voi la biserică". Apoi închidea ochii, exact ca actrițele vremii, ca Samantha (Bewitched) din "Ce vrăji a mai făcut nevasta mea" și spunea o rugăciune, de fiecare dată alta, dar de fiecare dată cu același final, cu aceeași rugăminte: "... și să-l ai în paza Ta, Doamne! Doamne ajută, ajută-l, Doamne!”
Era bilingvă, vorbea pământean și celest, o înțelegeam și eu, și cred că și Doamne, Doamne
Peste ani și ani, în satul Moromeților lui Marin Preda (Moromeții, vol I), iar m-am întâlnit cu aștezăul: era manualul Babii Anghelina, al lumii întregi, cartea cărților și a încă nescriselor metafizici hegeliene, varianta rurală, dacă nu credeți, întrebați-o chiar pe Anghelina; aștezăul înlocuia doar pentru timpul rugăciunii mintea si brațele cu minuni cerești, rațiunea cu credința, făcea loc ursitoarelor, dar mai ales Voii Domnului. Bunica Zamfira avea o dreaptă și oarbă credință, jurai că era coborâtă chiar de pe icoana din propria-i odaie, care mirosea mereu a tămâie și a ulei de candelă. Îi dădeam mereu ascultare și învățasem cum să-mi ciupesc buzele cu dinții ca să-mi stăpânesc râsul la auzul limbii ei stâlcite și arhaice, deși era bilingvă, vorbea pământean și celest, o înțelegeam și eu, și cred că și Doamne, Doamne, pentru că uneori Domnul îi trimitea semne cum că a înțeles-o. Comunica bine cu partea sfântă a cosmosului, de acolo veneau protecția divină și explicațiile pentru profani. Fenomenologia spiritului se dospea în pridvoarele caselor de pământ bătut, în sufletul îngerului diavolesc Sică, era dată prin colbul ulițelor de Gogoșari și servită în capitala rânduielilor Zamfirei, a copilăriei mele și a aștezău lui, lăcașul inocent al înțelepciunii pragmatice! Pe toate le experimentam doar în vacanțe și poate de aceea îmi lipseau atât de mult. Viața se suspenda de câteva ori pe an pentru a face loc festivalului bucuriei și al luminii de la Gogoșari. Nu ieșeam din cuvântul Zamfirei, doar moș Cristea, bunicul, avea voie să o necăjească și, mai ales, să-i provoace aștezăul, atunci când mai scăpa vreunui animal din curte un "'tu-ți adineaurea mă-tii”.
Vorbele de astazi duhnesc a bigotism și a obscurantism
Păstrând tradiția, și în amintirea bunicii, ar fi fost firesc și, poate, și adecvat ca în urările de Crăciun și de An Nou, toate sincere, autentice, pe care le-am adresat familiei, prietenilor, tuturor celor dragi, să invoc și aștezăul, pe Doamne ajută sau măcar un Cu dumnezeu înainte. Nu am făcut-o pentru că cele de astăzi nu au nimic din candoarea și din inocența ritualurilor bunicilor noștri, din autenticitatea legăturii lor cu cerul care le uda recolta și cu pământul care îi hrănea, cu viața lor complicat de simplă și cu sufletele lor atinse de supra natural doar cât să supra viețuiască. Dimpotrivă, vorbele de astazi duhnesc a bigotism și a obscurantism, vin la pachet cu riga horoscop și prostuța creducel, îl înlocuiesc pe cuviinciosul Bună ziua cu o falsă bună cuviință și cu o aparență de bun creștin. Atât de bun încât după Doamne, Doamne, merge bine și " 'te-n morții tei dă sărac ce ești tu"! În definitiv, credincioșii copiază modelele oferite de Biserica Ortodoxă, de Măria Sa ÎPS, îl știți, bărbosul care interpretează Biblia după neștiința lui, urechistul în sutană care după o viață de turnător al securitatii este numai bun de dat lecții de morală și, mai ales, de cum ar trebui să ne trăim noi viețile. Cred că sursa Mache si șpăgarul Petrescu sunt diavolul în persoană care a trimis acest far de medievalism și de obscurantism tuturor păcătoșilor pentru a le fi călăuză. Păcatul BOR este ca a eșuat nu numai in misiunea ei pastorală, dar și prin exemplele pe care le oferă credincioșilor. Vocile câtorva intelectuali autentici ai bisericii sunt acoperite de agresiunea nerușinată a acestui primitiv pe care minți puține și mici încă îl adulează și îl scăpă de dosarele penale.
Bunicii noștri nu erau proști, după închinăciune nu se puneau pe așteptat minuni, ci își suflecau mânecile și erau gata să împlinească voia celui de Sus printr-un uriaș efort
Lumea bunicilor era atașată profund și real de cer și de pământ, avea straturi clare și repere solide; calendarul agricol, anotimpurile, noapte, zi, rânduiala bisericească și legea morală, la fel de aridă ca și pământul pe care îl cultivau. Bunica era născută în 1907, anul marii răscoale, și toată viața ei modestă a trait-o sub semnul istoriei, deși ea nu a construit catedrale, doar s-a închinat la ele, deși numele ei este doar pe o cruce în cimitir și în amintirile noastre. Unde ea nu înțelegea sau nu putea, sigur era Dumnezeu cu lucrarea lui. Dar "Doamne ajută" al bunicii nu era despre neputință sau neștiință, era despre însoțirea divină în înfruntarea cu natura, cu boala și cu războiul. Exact ca acum, în 2024, numai că bunicii noștri nu erau proști, după închinăciune nu se puneau pe așteptat minuni, ci își suflecau mânecile și erau gata să împlinească voia celui de Sus printr-un uriaș efort. Din cer, le pica doar ploaia, dar și aceea, numai când Domnul voia. Dacă ar fi așteptat, așa cum zice horoscopul astăzi ("așteaptă săptămâna asta o veste mare, îți va schimba viata, te vei reinventa...") orătăniile ar fi sărit la vecini, câinele Dan ar fi rupt lanțul, moș Cristea i-ar fi dat pe toți pe la icoane, gloata de pe uliță ar fi știut că păcatul prostiei și al leneviei omenești a poposit la alde Trifu în bătătură.
Uneori bunica venea și la noi, la oraș, să se caute la doctori, și atunci avea hainele "alea bunele, din ladă", toate negre, și broboada de lână, tot neagră, care acum, cu o etichetă Loro Piana ar face furori, ca și gumarii ei de lac, adică negru stralucitor, în reflexiile cărora am aflat eu ce înseamnă să fii bălai. Sufletul lui Sică se oglindea în ei, nu numai părul lui blond, așa cum ura, invidia și prostia se oglindesc astăzi în toate spusele fără rost despre Dumnezeu și sfinți. Se umple gura păcătoșilor de atâta fariseism și de atâta ipocrizie când invocă bunătatea, toleranța, ajutorul și compasiunea. Să înlocuiești efortul personal cu minunea cerească, să crezi că într-o zi va ploua cu cârnați și că viața ta aparține unui croitoraș nevăzut care îți trasează destinul nu este semn de prea mare inteligență.
Gurilor care îl invocă astăzi pe Domnul fără credință, fără conținut religios autentic, nu le e frică de nimic, rușine nici atât
Zamfira avea pielea albă, albă, ca petala de narcisă, deși muncea greu, la câmp, și singurul factor de protecție solară era baticul negru, după rezultate, probabil, factor SPF 50 plus. Nu știu cât m-a ajutat pe mine aștezăul ei, dar pe ea în mod sigur. Și-a crescut copiii, mulți, cum a știut ea mai bine, i-a dat și la scoli, i-a ajutat să-și facă rostul lor, le-a dat și un petic de pământ. Dar moștenirea importantă a fost legea morală. Era convinsă că Doamne ajută rostit de ea are și puterea fantasticului și magia înfăptuirii într-o clipită, că ea poate transfera prin credință nu numai dragoste și protecție divină, dar și miracolul supraviețuirii într-o lume în care se murea de foarte tânăr, rapid și nemilos. I-a fost frică numai de Cristea, soțul ei, și de Hristos, căruia i-ar fi putut fi mireasă. De primul pentru că era un om aspru, dar foarte vrednic și gospodar, iubitor de copii, de Domnul pentru că știa ca nu e suficient de bună pentru el. Pe amândoi i-a slujit însă cu credință și de aceea rugile ei se împlineau. Mai multe de către Hristos, doar câteva de către Cristea! Gurilor care îl invocă astăzi pe Domnul fără credință, fără conținut religios autentic, nu le e frică de nimic, rușine nici atât, nimic din ce este pur nu a rămas întinat de zicerile lor sterpe și confuze.
Cea mai slabă și mai inadecvată serie de lideri politici la nivel mondial va fi înlocuită în timpul acestui an, 2024, de foarte probabil una și mai slabă. Alegători din toată lumea vor fi mințiți din nou și întorși cu cheia de la spate, cheie care li se potrivește numai în perioadele electorale. Numai românii vor triumfa în tabloul mondial al confuziei, al haosului social, numai ei vor străluci în arta eșecului vândut ca succes, iar 2024 va fi un an de pomină. Nu pentru că România ar avea lideri destoinici cu idei și soluții inteligente, dimpotrivă, ei sunt repetenții marginali, codași și în satul global, și în orașul local, ci pentru că românii înșiși, în majoritatea lor, s-au orientat deja către singura strategie, singura viziune care contează: "Cu Dumnezeu înainte!", un fel de "dă-i, omoară", "Doamne ajută!", adică "focul la ei", și "Așa să vă ajute Dumnezeu", pe șleau "pă ei, pă mama lor". Cele patru rânduri de alegeri, prin care alți coțcari își vor aranja clanurile cu o viață îndestulată, prin furt și privilegii nemeritate, vor scoate din nou la suprafață putregaiul României, dar si alte victime, noi, ale furăciunii vechi.
Generațiile care ne-au făcut cinste s-au dus, învățăturile bunicilor le-am pus la spate, prezentul este compromis. Doar pentru viitor mai avem soluții. "Hai, Doamne ajuta"! "Cu Dumnezeu înainte"!
SERGIU TOADER | Christchurch, Noua Zeelandă
REFERINȚE
1. Marin Preda - Wikipedia
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Marin_Pred
Moromeții (roman) - Wikipedia
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Morome%C8%9Bii_(roman)
3. Aștezău - definiție și paradigmă | dexonline
https://dexonline.ro/definitie/a%C8%99tez%C4%83u
De ce nu e bine să spunem prea des „Doamne ajută!” |
https://www.divahair.ro/timp_liber/de-ce-sa-nu-spui-doamne-ajuta-prea-des-reprezentantul-patriarhiei-romane-ne-explica
Bewitched - american sitcom
https://g.co/kgs/CHypGyz
Poezii Romanesti-Titlul original " Riga Crypto și lapona Enigel
https://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/rigacrypto.php
Riga Crypto și lapona Enigel - Wikipedia
https://ro.wikipedia.org/wiki/Riga_Crypto_%C8%99i_lapona_Enigel
Comuna Gogoșari, Giurgiu - Wikipedia
Comuna Gogoșari, Giurgiu - Wikipedia https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Comuna_Gogo%C8%99ari,_Giurgiu
Loro Piana - Wikipedia
https://en.wikipedia.org/wiki/Loro_Pian
Universul.net
https://universul.net/teodosie-si-femeile/
Watch "ÎPS Teodosie: Femeile la menstruație și fumătorii nu pot bea Agheasmă" on YouTube
Reacția purtătorului de cuvânt al BOR după ce Arhiepiscopul Teodosie a afirmat că „femeile care sunt într-o perioadă de necurăţie” nu pot bea agheasmă de Bobotează | AUDIO : Europa FM
https://www.europafm.ro/reactia-purtatorului-de-cuvant-al-bor-dupa-ce-arhiepiscopul-teodosie-a-afirmat-ca-femeile-care-sunt-intr-o-perioada-de-necuratie-nu-pot-bea-agheasma-de-boboteaza-audio/
The Elections of 2024 Can Make or Break Democracy Worldwide | TIME
https://time.com/6551743/2024-elections-democracy-trump-putin/
Teodosie Petrescu - Wikipedia
https://ro.wikipedia.org/wiki/Teodosie_Petrescu
https://adevarul.ro/stiri-locale/constanta/ips-teodosie-sursa-mache-a-fostei-securitati-1669053.html
Minunat, Sergiu! Copilaria noastra difera mult, suntem "la distanta" si in privinta anilor (!), dar credinta m-a insotit toata viata. Chiar daca suntem la "granite" diferite. N-am avut bunica la tara sa-mi zica "de deochi" de exemplu, dar am avut o mama care m-a indrumat in cel mai pur sens cu putinta inspre credinta. Si suntem exact pe aceeasi pagina cand vorbim despre preoti, mai ales inalti prelati!
O bijuterie de text, man!
Romania isi uita batranii la sat -- dupa care isi lasa satele sa dispara -- si-n felul asta isi pierde identitatea. Textul tau trebuie pus intr-un manifest impotriva mortii asteia lente.
.
"[...] era bilingvă, vorbea pământean și celest, o înțelegeam și eu, și cred că și Doamne, Doamne, pentru că uneori Domnul îi trimitea semne cum că a înțeles-o. Comunica bine cu partea sfântă a cosmosului, de acolo veneau protecția divină și explicațiile pentru profani."
.
M-a cucerit paragraful asta... pe mine, care privesc viata de la granita agnosticismului cu ateismul.