Minunat, Sergiu! Copilaria noastra difera mult, suntem "la distanta" si in privinta anilor (!), dar credinta m-a insotit toata viata. Chiar daca suntem la "granite" diferite. N-am avut bunica la tara sa-mi zica "de deochi" de exemplu, dar am avut o mama care m-a indrumat in cel mai pur sens cu putinta inspre credinta. Si suntem exact pe aceeasi pagina cand vorbim despre preoti, mai ales inalti prelati!
Romania isi uita batranii la sat -- dupa care isi lasa satele sa dispara -- si-n felul asta isi pierde identitatea. Textul tau trebuie pus intr-un manifest impotriva mortii asteia lente.
.
"[...] era bilingvă, vorbea pământean și celest, o înțelegeam și eu, și cred că și Doamne, Doamne, pentru că uneori Domnul îi trimitea semne cum că a înțeles-o. Comunica bine cu partea sfântă a cosmosului, de acolo veneau protecția divină și explicațiile pentru profani."
.
M-a cucerit paragraful asta... pe mine, care privesc viata de la granita agnosticismului cu ateismul.
Mulțumiri, Andrei! Avem aceleași gusturi, si mie mi-a plăcut, de aceea l+am si ales ca subitlu. Si ne mai leagă ceva, granițele de la care privim ce trăim! Daca ar ști Zamfira:)
Minunat, Sergiu! Copilaria noastra difera mult, suntem "la distanta" si in privinta anilor (!), dar credinta m-a insotit toata viata. Chiar daca suntem la "granite" diferite. N-am avut bunica la tara sa-mi zica "de deochi" de exemplu, dar am avut o mama care m-a indrumat in cel mai pur sens cu putinta inspre credinta. Si suntem exact pe aceeasi pagina cand vorbim despre preoti, mai ales inalti prelati!
O bijuterie de text, man!
Romania isi uita batranii la sat -- dupa care isi lasa satele sa dispara -- si-n felul asta isi pierde identitatea. Textul tau trebuie pus intr-un manifest impotriva mortii asteia lente.
.
"[...] era bilingvă, vorbea pământean și celest, o înțelegeam și eu, și cred că și Doamne, Doamne, pentru că uneori Domnul îi trimitea semne cum că a înțeles-o. Comunica bine cu partea sfântă a cosmosului, de acolo veneau protecția divină și explicațiile pentru profani."
.
M-a cucerit paragraful asta... pe mine, care privesc viata de la granita agnosticismului cu ateismul.
Mulțumiri, Andrei! Avem aceleași gusturi, si mie mi-a plăcut, de aceea l+am si ales ca subitlu. Si ne mai leagă ceva, granițele de la care privim ce trăim! Daca ar ști Zamfira:)
avaaaaai. superbbb
Mulțumiri multe! Am si cateva unsubscribe, deci, sigur e un text ok:)))))! Toate bune!
Multumesc pentru recomandări, am si citit! Imi place mult scriitură ta, am avut copilării asemănătoare, deși cred că ne despart câteva zeci de ani:)
Pentru mine a fost tanti Florița. Soția fratelui bunicului de pe mamă. Ce-ai scris tu merge de minune aici:
https://cronicariu.substack.com/p/povestea-unei-adictii-13-la-filipeni