Mă gândesc că aș fi putut fi cu totul altul dacă aș fi reușit să dau un simplu copy paste înțelepciunii, să fi putut download de pe internet măcar câteva kilograme de cunoaștere sau să fi watched TED talks care să mă inspire! Dacă toate acestea s-ar fi întâmplat, poate că acum aș fi fost un influencer de succes, un content creator cu mii de followers sau un social media guru! Dar, pur și simplu, m-am născut în alt timp, în afara reperelor virtuale, iar aspirațiile din lumea mea încă analoagă nu aveau nici una dintre catifelările lui 2.0, așa că am rămas și anonim, și intrus, și ușor periferic. Probabil, doar pentru familia mea am reușit să devin relevant, dar și dacă doar asta ar fi adevărat, oricum ar fi mai mult decât mi-aș fi dorit pentru că în lumea descrisă de mine călăuze mi-au fost cărțile, familia, profesorii, prietenii și întâlnirile cu oameni de tot felul. De la fiecare am înțeles că măreția vieții constă în ceea ce faci în timpul ei, că unicitatea este dată de fapte, iar caracterul de morală. Toți acești oameni mi-au vorbit doar despre viață, despre cum să mă pregătesc să trăiesc. Preocupate de moarte și de rânduielile ei au fost doar bunicile mele, care nu erau atât de îngrozite că pleacă la locul cu verdeață, cât mai ales că vine Drăguța peste ele și le ia pe nepregătite, că n-au loc de veci, că n-au lada pregătită, că n-au copârșeu cinstit, așa cum a fost și viața lor. "Cu o moarte «toți» suntem datori, mamă!” ziceau ele, însă ce nu știau atunci bietele bătrâne este că revoluția morții le va prinde deja oale și ulcele și că orice viață modestă poate fi compensată printr-o moarte dacă nu demnă, măcar utilă! Ocupat cu viața, deci, nu m-am gândit vreodată că trecerea la veșnicie nu numai că ar putea da strălucire unei existențe benigne, dar ar putea fi și lucrativă, rentabilă!
Foto credit: Gabriel Antoniu
Arta de a trăi (Ars vivendi), cât și, mai ales, arta de a muri (Ars moriendi) ar trebui să completeze galeria celor șapte arte frumoase. Estetica vieții și a morții ne-ar transforma astfel pe toți în artiști desăvârșiți ai propriei existențe, oferindu-i acesteia, exact ca unei sculpturi, de exemplu, măreție, practicalitate, precum și o inepuizabilă doză de creativitate. Adică, am deveni din simplii trăitori, creatorii propriei arte de a trăi și în acest fel ne-am pregăti "opera" pentru veșnicie, am fi creatori de vieți și morți unice. "Mor în fiecare zi" spune Sfântul Pavel (I Cor. 15, 31), iar mult mai pământeanul poet T. S. Eliot confirma: "We die to each other daily", amintindu-ne parcă ceea ce ne leagă unii de ceilalți, destinul nostru comun! Știau ei romanii de ce puneau un sclav să-i susure în ureche Memento mori oricărui brav general căruia i se organiza ceremonia triumfului (Roman Triumph, vezi REFERINȚE), se asigurau astfel că pământeanul adulat ca un Jupiter nu va uita că și el este dator cu o moarte!
Vă invit la o clipă de tăcere, vă invit să permiteți muzicii să vă asculte spaimele, vă invit să auziți cele douăsprezece bătăi de la miezul nopții! Apoi să oferiți xilofoanelor, vibrafoanelor si timpanelor Orchestrei Kamerton dirijate de Malgorzata Kobierska ocazia de a vă demonstra că moartea pare ridicolă și neputincioasă în fața geniului, că aceste instrumente de percuție fac din scheletele de la miezul nopții ieșite la "macabra dănțuială" a lui Camille Saint Saëns un adevărat spectacol al vieții. Macabrul este acoperit cu totul de talent, moartea este trimisă înapoi de unde a venit, iar scheletele cu dansul lor drăcesc sunt puse pe fugă și vrăjite de prestidigitatorii acestei bravissime interpretări. Foarte tinerii percuționisti sunt aceia care demonstrează că nu numai în natură, dar și în artă, cu siguranță în muzică, moartea creează viață.
Foto credit: Carmen Drăgănescu
Recompose Life (www.recompose.life) este prima companie de servicii funerare din lume specializată în transformarea rămășițelor omenești în sol, mai exact în compost uman. Mai mult, compostul astfel obținut poate fi folosit apoi ca strat germinativ. Putem hrăni solul deci și ne putem transforma astfel în păpădii. Sau în leuștean! Sau chiar în verze! Ridicarea tanatologiei la rang de artă, dar mai ales de business și de new culture nu este așa de simplă cum pare, deși Katrina Spade, Founder & CEO of Recompose Life, explică faptul că dacă fermierii reușesc să transforme o vacă în compost organic, reintegrând-o astfel în ciclul natural, atunci același principiu poate fi aplicat și rămășițelor omenești. Povestea Katrinei este fascinantă, tulburătoare, ca și ideile ei. În expose-ul de pe TED talks, umorul nu lipsește, iar din echipa condusă de ea fac parte sociologi, ingineri, arhitecți, doctoranzi în chimia solului și în climatologie, profesori de arte vizuale, specialiști în antropologie, în tanatologie, în cultura vieții de apoi și a ritualurilor mortuare. Business-ul cu moartea cere cunoaștere și o nouă paradigmă în care ea, Drăguța, devine o viață perpetuă. În glastră, într-un mic petic de pământ sau într-un răzor elaborat care ar putea hrăni nu numai amintiri, dar si sufletele celor rămași în această lume.
Foto https://recompose.life
Mie îmi place să cred că Recompose Life s-a inspirat din Miorița noastră, că arhitectei de “viețifărădemoarte” Katrina i s-a cerut la examenele de bac, de treapta întâi și de treapta a doua "să comenteze următoarele versuri" și "să le găsească un corespondent în realitate": "... Ca să mă îngroape/ Aice, pe-aproape,/ În strunga de oi,/ Să fiu tot cu voi/ În dosul stânii/ Să-mi aud cânii". Ea a conceput astfel o rețea de incubatoare cilindrice, supraterane, dispuse în formă de fagure, în interiorul cărora rămășițele omenești sunt acoperite cu așchii de lemn, lucernă și paie. Apoi, descompunerea este treptată, timp de o lună, cu ajutorul microbilor. Natura își face treaba singură, nu are nevoie de lecții sau de îndrumători, Recompose Life doar o pune în valoare! Procedeul prin care o persoana își poate transforma corpul în compost organic se numește oficial "conversia accelerată și în mediu închis a resturilor umane în humus" sau, mai simplu, "reducere organică naturală" și pare că este o a treia cale de înhumare ecologică, pe lângă înmormântare sau incinerare. Dacă toate datele sunt corecte, în urma acestui procedeu se obține cam un metru cub de compost. Care, evident, poate fi folosit ca atare. Despre eficiență nu are rost sa ne îndoim prin comparație cu celelalte metode "folosește doar o optime din energia necesară unei incinerări sau evită producerea unei cantități uriașe de dioxină (1000m cubi) ca în cazul unei înhumări clasice" (vezi REFERINȚE). Washington-ul a fost primul stat care a aprobat această procedură în 2019. De-atunci alte state s-au alăturat deciziei, Colorado, Oregon, Vermont si California. În urmă cu două săptămâni, New York ul a legalizat transformarea cadavrelor umane în compost, în ciuda opoziției prelaților catolici care au susținut că trupurile umane nu are trebui tratate ca " deșeuri menajere" (vezi REFERINȚE). Sigur, ca orice serviciu "bio", "eco", "organic" sau cum le mai zice pe modernelea, prețurile sunt pe măsură: 7000 de dolari,(diverse modalități de plată că doar compania este din Seattle), bănuiesc că empatia și respectul fața de cel decedat și de familie sunt incluse în această sumă.
Foto https://recompose.life
Dincolo de tehnicalități, provocatoare și fascinante, începe șirul lung al întrebărilor deocamdată fără răspuns. De la mari teme religioase, etice și morale, până la filozofie și antropologie. Singura țară din Europa care permite legal reducția organică naturală este Suedia, în timp ce în UK a fost aprobată de curând procedura înmormântării directe, în pământ, fără sicriu. Suntem martorii unor schimbări accelerate, dramatice și profunde a lumii și a lumilor în care noi trăim, viața și moartea se confundă, se întrepătrund, la fel cum noi putem fi acum alții decât am fost acum o oră, în funcție de cine simțim că suntem.
Colosal, fenomenal, tulburător, dezgustător sau diavloesc ați putea exclama citind aceste grozăvenii, uluiți și poate stânjeniți de cuvintele împielițate care anunță implacabil cum Scaraoțchi a preluat lead-ul. Dar după uluială, ar trebui ca rațiunea să triumfe, ar trebui ca lui "se cere" să-i răspundem logic cu "se dă", să ne ridicam din noroiul zilnic și să oferim lumii noastre măreția care ne-a salvat de atâtea ori ca specie. Pare greu de crezut că vom avea toate răspunsurile, probabil că generațiile viitoare, tehnologizate, cinice și pragmatice, ar putea să găsească soluții pe care astăzi nu le putem cuprinde cu mințișoara noastră.
Ca român cu Miorița la zi și cu bac-ul și treptele trecute și demult apuse, nu pot să nu mă gândesc cu un soi de satisfacție drăcească la consecințele imediate: vă dați seama că s-ar putea sa scăpăm de mafia cimitirelor, de toți gușații șmecheroi care au făcut din moarte un business primitiv pe mână cu cioclii care atârnă la camerele de garda ale spitalelor, pe mână cu brancardierii și pe mână cu tot sistemul nostru bolnav de moarte dar ahtiat după viață bună și nedemnă? Vă dați seama cum ar arăta dezbaterea acestei teme fundamentale în gura prelaților BOR, a lu' Teodosie cutare? Mă ia cu frig când mă gândesc că și moartea ne va prinde nepregătiți, că Schengen ul Cerurilor ne va refuza accederea în împărăția lui. Dar mă consolez cu ideea că am o șansă ca existența mea modestă să devină utilă la final. Nu știu dacă familia va avea cei 7000 de dolari, mi-ar plăcea să-i fiu un spic de grâu, să-i devin o pâine! Varză, oiță și bădiță am fost toată viața!
SERGIU TOADER, Christchurch | Noua Zeelandă
REFERINȚE
1. Copârșeu_definiție și paradigmă
https://dexonline.ro/definitie/cop%C3%A2r%C8%99eu
"Cu o moarte tot suntem datori"/ Decebal către popor/ George Coșbuc
https://www.versuri.ro/versuri/george-cosbuc-decebal-catre-popor/
3. Ars vivendi
https://danielgaffney.medium.com/ars-vivendi-9383124be1f5
4. Ars moriendi
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Ars_moriendi
5. Seven arts/wikipedia
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Seven_arts#:~:text=The%20traditional%20subdivision%20of%20the,%2C%20geometry%2C%20music%2C%20and%20astronomy
6. Liberal arts education
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Liberal_arts_education
7. T. S. Eliot- "Little Gidding"
http://www.columbia.edu/itc/history/winter/w3206/edit/tseliotlittlegidding.html
8. Memento mori - Horace
http://academickids.com/encyclopedia/index.php/Memento_mori
9. Roman Triumph vs ovatio
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Roman_triumph
10. Camille Saint - Saensb- Danse Macabre
Watch "Mix - Saint-Saëns – Danse Macabre, Dance of Death Op. 40 Malgorzata Kobierska & Kamerton Orchestra" on You Tube- https://youtube.com/playlist?list=RDqNMzBnuBC6Y&playnext=1)
11. Tanatologie - Herman Feifel
http://www.deathreference.com/En-Gh/Feifel-Herman.html
12. Thanatology -science
https://upwikiro.top/wiki/Thanatology
13. Recompose Life-Home
https://recompose.life/
14. BBC - Recompose Life
https://www.bbc.com/news/world-us-canada-64140571?fbclid=IwAR0o-0Dhx5TU-4zHuYZHkhhrH-wb8UXDUV-Fv-cveg2_gDxuLkqdCvoLW7k
15. Cristian Unteanu - Adevarul
https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/decizie-legislativa-in-sua-cu-posibile-uriase-2001934.html
16. Katrina Spade- TED talks
(Watch "Let's talk about human composting | Katrina Spade | TEDxOrcasIsland" on YouTube-
17. Miorita
https://adevarul.ro/stiri-locale/focsani/miorita-ce-ascunde-de-fapt-si-cum-a-fost-1628798.htm
In ceea ce localnicii numesc Tinutul Padurenilor, in depresiunea Tarii Hategului, a existat pana de curand obiceiul "odihnirii vesnice" in curte. Mai mult, rudele, ca sa se asigure ca nu vor fi vizitati de "moroi", strapungeau inima celor decedati cu o andrea. Exista un reportaj tv pe acest subiect facut de PRO TV Deva in anii '90. Deci, cu spui, nimic nou, doar mai scump:)!
O practica mai elaborata si mai scumpa a unui obicei vechi :)) si la noi mai sunt sate unde se face la fel, mortii sunt pusi in pamant undeva prin curte, pe vreo pajiste sau livada; dupa o generatie, uneori se si uita locul. Este adevarat, fiecare trebuie pus pe proprietatea lui sau a unei rude.