Sursa: www.olympics.com
Îi datorăm Baronului de Coubertin, Charles Pierre Fredy, un aristocrat care credea în educația completă prin științe, arte, muzică și neapărat sport, nu numai recuperarea olimpismului de la vechii greci, bazat pe excelență individuală, pe respectul adversarului și pe prietenie, dar și completa transformare a sportului dintr-o activitate fizică într-una cu valențe morale și culturale. Este un omagiu pe care nobilul francez l-a adus spiritului competiției cu noi înșine, cu propriile noastre limite, dar și cu ceilalți. Pare că nu întâmplător, zeii greci, cu puterile lor supranaturale, au ales un francez să fie considerat, deși contestat, părintele Jocurilor Olimpice moderne. Pentru noi, cei din Est, Olimpiada era marea și colectiva evadare din cenușiu, singura noastră ocazie de demonstra că suntem mai buni la "ceva" decât cei din Vest! Iar la Olimpiada din 1984, eram convins că așa este, pentru că s-a dat și la televizor!
Cele optzeci și patru de piane Kimball și muzica lor fantastică, toate dispuse în multele galerii exterioare ale stadionului, două sute de balerine și veșmintele lor vaporoase, cei optzeci și patru de pianiști, toți îmbrăcați în morning coats de culoare bleu ciel, atmosfera de mare sărbătoare și fermecătoarea Rhapsody în Blue a lui George Gershwin ovaționată de cei aproape o sută de mii de spectatori dădeau culoare până și televizorului meu alb-negru, un Rubin sovietic, neobișnuit cu asemenea spectacole grandioase și, mai ales, americane! Tubul lui catodic era din fabricație destinat doar propagandei comuniste, paradelor militare, depășirii sarcinilor de producție și edificării cultului personalității, nicidecum unor asemenea "devieri" de sunet, de lumini și de culori. Puteți revedea (în Referințe) imaginile de-atunci, de la ceremonia deschiderii Jocurilor Olimpice de la Los Angeles, din 1984, și vă veți convinge! A fost un eveniment de mare clasă, cu o extraordinară mobilizare de oameni și resurse. Numai sincronizarea pianelor a fost un job în sine; dirijorul celor optzeci și patru de pianiști a fost celebrul John Williams, deținător de premii Oscar, cel care a compus muzica pentru Star Wars, Jurassic Park, Indiana Jones etc. Ediția din acel an este considerată și acum una dintre cele mai strălucite, cu multe premiere și cu multă încărcătură emoțională! Festivitatea de deschidere de pe Los Angeles Coliseum, intitulată Music of America, a costat peste cinci milioane de dolari, iar la ceremonie au fost prezenți Președintele Ronald Reagan, împreună cu Prima Doamnă, Nancy Reagan, actualul Rege Charles, dar și Lionel Richie, Bruce Springsteen, Brooke Shields și alte nume mari din show biz ul american. Profitul a fost de peste 200 de milioane de dolari, iar modelul de business al acelei Olimpiade este invocat și astăzi ca exemplu de organizare și profitabilitate.
Sursa: www.olympics.com
În 1984, România s-a clasat pe locul doi pe națiuni la numărul de medalii câștigate, după Statele Unite ale Americii, dar înaintea Germaniei. Tot în acei ani, noi excelam și la comunism, erau anii cenușii ai celei mai crunte perioade din istoria noastră, iar prezența României la evenimentele internaționale de anvergură, mai ales la cele sportive, era speculată la maxim de propaganda de partid; nouă, celorlalți, ne dădea speranțe că nu suntem singuri, izolați în țarcul ideologic gândit de un semianalfabet și păzit de garda lui pretoriană, temuta securitate română.
Cu patru ani înainte, în 1980, Jocurile Olimpice au fost găzduite de Moscova, iar Uniunea Sovietică devenea astfel prima țară din blocul comunist care organiza un asemenea eveniment. Pe 24 decembrie 1979, Uniunea Sovietică a invadat Afganistanul, iar SUA, împreună cu alte 65 de state, în semn de protest față de această invazie, au decis să boicoteze Olimpiada de la Moscova. În 1984, a venit rândul rușilor, împreună cu aliații lor, să boicoteze Olimpiada americană, cea de la Los Angeles. Singurele excepții au fost România, care a obținut 53 de medalii, un record extraordinar, China și Iugoslavia!
Ceaușescu poza atunci în disidentul blocului comunist, în timp ce în țară domneau frica, foamea și frigul. Toate potolite însă timp de o lună, cât dura Olimpiada, de performanțele extraordinare ale olimpicilor români. Practic nu exista sport la care să nu fim pe podium, gimnastica, înotul, atletismul, canotajul, luptele, halterele, handbalul, boxul, toate făceau din citius, altius, fortius, un miraj românesc de care ne bucuram cu toții, așa năpăstuiți cum eram. Sunt performanțe uluitoare pe care România nu cred că le va mai atinge vreodată. Secretul lor va fi păstrat de toți sportivii excepționali ai României și de uriașele lor eforturi, sportivi care au reușit ca în anii cumpliți ai comunismului să se întreacă pe sine și pe alții, devenind cei mai buni din lume. I-am admirat pe toți, le-am ținut pumnii, am avut emoții și am cântat imnul cu ei. Le mulțumesc acum pentru că atunci ne-au adus o imensă bucurie, o imensă satisfacție, dar și speranță! Că nu suntem singuri, că lumea civilizată are nevoie de campioni, cei care au reușit să facă din sport antidotul național pentru cei trei F, frig, foame, frică!
În locul pianelor Kimball vor fi alte instrumente, iar muzica , cine stie, compusă, poate, de vreo aplicație AI
Vineri, când Orchestra Națională a Franței va cânta primele acorduri ale ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice, ediția 2024, de la Paris, vom observa cu toții cât de mult s-a schimbat lumea și, odată cu ea, și olimpismul. În locul pianelor Kimball vor fi alte instrumente, muzica, cine știe, compusă, poate, de vreo aplicație AI, iar lasere și LED uri science fiction vor întregi spectacolul de pe Sena. În locul stadionului, scena va fi râul parizian, in locul celebrului dirijor John Williams, îl veți recunoaște pe venerabilul Cristian Măcelaru, un nume extrem de respectat în lumea muzicii, directorul Festivalului Internațional George Enescu, actualmente dirijorul prestigioasei Orchestre Simfonice din Cincinnati (Cincinnati Symphony Orchestra). Îi revine domnului Măcelaru onoarea de a deschide olimpiada artistică, așa cum se spune, iar nouă poate o invitație la reflecție despre multiplele fațete ale olimpismului în lumea de astăzi.
Alături de comercializarea excesivă a Olimpiadelor, de numeroasele cazuri de necinste sportivă, de dopaj, de politizarea agresivă și de evidentele tensiuni politice, diplomatice și de conflictele militare care se răsfrâng brutal și nemeritat asupra sportului, asupra ideii de competiție și de fair play, francezii înșiși au mai găsit una. De parcă nu le-ar fi fost suficientă situația politică de-a dreptul explozivă care face ca Franța să pară o țară sub asediu!
Sursa: www.coubertin.org
Baronul de Coubertin, cel care ne-a lăsat moștenire olimpiada ca spectacol și stare mentală, este contestat chiar la el acasă. Personalitatea sa, în loc să inspire și astăzi, divizează și creează conflicte. Este acuzat de misoginism, de rasism, de sexism, de colonialism și de toate păcatele ismelor moderne. Într-un interviu radiofonic din 1935, baronul de Coubertin spunea. "Adevăratul erou olimpic este, din punctul meu de vedere, individul adult de sex masculin. Personal nu sunt de acord ca femeile să participe la competițiile publice, ceea ce nu înseamnă că ele ar trebui să se abțină de la practicarea unui număr mare de sporturi, dar fără a se da în spectacol. La Jocurile Olimpice, rolul lor ar trebui să fie, în primul rând, ca și la vechile turnee, de a încorona câștigătorii ". O asemenea declarație și alte câteva referitoare la rase și la performanțele lor sportive au făcut țăndări moștenirea intelectuală și spirituală a aristocratului francez. Astăzi, ele sunt declarații șocante și inacceptabile, contrazise flagrant nu numai de simple norme de educație și de civilizație, de știință, dar și de performanțele uluitoare atât ale femeilor, cât și ale sportivilor de culoare, însă acum aproape două sute de ani ele descriau spiritul epocii. Unul trist, nedrept și degradant pentru rasa umană, spirit căruia, din păcate, i-a căzut în plasă și aristocratul francez. Într-un studiu intitulat Pierre de Coubertin, l'histoire et la memoire, profesorul Louis Violette, de la Universitatea La Reunion, specializat în istoria sportului, spune: “Dacă îl privești pe Pierre de Coubertin prin ochii de astăzi, el apare ca un misogin, dar la acea vreme, sfârșitul secolului al XIX lea și începutul secolului XX, existau foarte puține feministe și chiar mai puține în cercurile puterii. Era o lume a bărbaților, cu foarte puțin loc pentru femei, și era împotriva sportului feminin".
Este evident că mișcarea olimpică s-a dezvoltat mult peste viziunea lui Pierre de Coubertin, iar declarațiile sale pot fi un excelent punct de plecare al discuțiilor despre incluziune și egalitate în sport
Controversa este mai profundă și mai complicată, a agitat spiritele pro și contra ale mai multor organizații și asociații, au intervenit politicienii și oficialii, care s-au distanțat mai mult sau mai puțin elegant de acest subiect. "Jocurile Olimpice și modelul sportiv creat de el au trecut testul timpului. Acesta este motivul pentru care Franța poate fi mândră de Coubertin și de moștenirea sa" este ceea ce a spus președintele Comitetului Internațional Olimpic, CIO, Thomas Bach, în aula celebrei Universități Sorbona, cu ocazia unei manifestări dedicate sărbătoririi a 130 de ani de la înființarea CIO. Familia îl apără, stră-strănepoata sa, Alexandra de Navacelle, invită francezii și publicul din toată lumea să privească mai degrabă contextul decât declarațiile. "Nu suntem aici pentru a glorifica omul, ci pentru a înțelege personajul", spune ea, sperând să liniștească lucrurile. "Trebuie să îl punem în context pentru a ne asigura că vedem toate faptele și să îl judecăm după acțiunile sale." Este evident că mișcarea olimpică s-a dezvoltat mult peste viziunea lui Pierre de Coubertin, iar declarațiile sale cred că pot fi un excelent punct de plecare al discuțiilor despre incluziune și egalitate în sport. Ar fi exemplul unei personalități care și-a depășit epoca prin viziune, dar care, din nefericire, nu i-a putut depăși și spiritul. O comemorare nuanțată și lucidă, care să prezinte deopotrivă excepționala sa contribuție la promovarea sportului, dar și îngrozitoarele limitări ale practicării lui, legate de sex și de rasă, ne-ar ajuta să înțelegem mai bine ce avem de făcut în viitor, nu numai în sport, dar și dincolo de el.
Cercurile olimpice, reprezentând cele cinci continente, par un biet morman de fiare încovoiate sub povara intereselor economice și geopolitice
Olimpiada care începe astăzi ne găsește într-o lume în flăcări, cuprinsă de războaie și de haos, de atentate și dezordine socială, o lume care schimbă irațional și periculos ramura de măslin care promova pacea, armonia și unitatea, cu spinii războiului și ai urii. Cercurile olimpice, reprezentând cele cinci continente, par un biet morman de fiare încovoiate sub povara intereselor economice și geopolitice, iar din olimpism nu a mai rămas decât un "tată" judecat pentru toate păcatele unei epoci. Cu toate acestea, noi generații de sportivi, care se pregătesc de câțiva ani buni, vor modifica recorduri, vor scrie istorie, vor aduce bucurie pe multe fețe și, la fel ca acum mulți ani, vor aduce speranță în multe locuri din lumea întreagă. Eforturile lor supraomenești îi vor transforma în curând în campioni mondiali și în modele pentru alte generații.
Sursa: www.olympics.com
Dacă nu ne-a mai rămas aproape nimic de la vechii greci și de la olimpismul lor, dacă tot demolăm și distrugem totul, măcar să fim în stare să-i copiem și să facem liniște, să decretăm armistițiul sacru - ekecheiria pe perioada Jocurilor Olimpice. Să tacă armele, să amuțească tunurile, să oprim focul, ura și disperarea și să facem pace, fie și numai pentru o lună. Ar fi singura modalitate prin care am mai păstra legătura cu olimpismul. Ce au făcut cu mii de ani în urmă trei regi greci, Iphitos, Cleosthenes și Lycurgus, ar putea face astăzi trei președinți! Doar să-și dea mâinile peste ramurile de măslin!
SERGIU TOADER | Christchurch, Noua Zeelandă
REFERINȚE
1. Pierre de Coubertin: Visionary and Founder of the Modern Olympics
https://olympics.com/ioc/pierre-de-coubertin
2. Pierre de Coubertin and the modern Olympic Games
https://olympics.com/en/video/pierre-de-coubertin-and-the-modern-olympic-games/
3. Pierre, baron de Coubertin | Biography, Olympics, & Facts | Britannica
https://www.britannica.com/biography/Pierre-baron-de-Coubertin
4. Watch "Los Angeles 1984 || American classic "Rhapsody in Blue"" on YouTube Substack
5. 'Rhapsody in Blue' in the Coliseum - LA Observed
http://www.laobserved.com/archive/2014/07/30_years_ago_today_rhapso.php
6. Saportareport:" Atlanta's own Olympic expert defends modern games founder"
https://saportareport.com/atlantas-own-olympic-expert-defends-modern-games-founder/columnists/delaney-tarr/delaneytarr/
7. JO 2024. « Coubertin se dirait, ce n’est pas parfait mais on avance » https://www.lunion.fr/id580393/article/2024-03-18/jo-de-paris-coubertin-se-dirait-ce-nest-pas-parfait-mais-avance
8. Jeux olympiques : misogyne, raciste, colonialiste... qui était vraiment Pierre de Coubertin https://www.france24.com/fr/sports/20240713-jeux-olympiques-misogyne-raciste-colonialiste-qui-%C3%A9tait-vraiment-pierre-de-coubertin
9. INTERVIEW – Paris 2024 : Les héritiers Coubertin entretiennent la flamme - Gala
https://www.gala.fr/l_actu/news_de_stars/interview-paris-2024-les-heritiers-coubertin-entretiennent-la-flamme_545401
10. JO Paris 2024 : tantôt dangereux réac, tantôt progressiste… L’encombrant baron de Coubertin - Le Parisien
https://www.leparisien.fr/jo-paris-2024/jo-paris-2024-tantot-dangereux-reac-tantot-progressiste-lencombrant-baron-de-coubertin-19-05-2024-6RXTB6FBYFCARI42ELV43WC5VM.php
11. Watch "Qui était vraiment Pierre de Coubertin ? - Sud Radio média" on YouTube
12. Olympic Truce - Promoting an Ancient Greek Tradition
https://olympics.com/ioc/olympic-truce
13. Ekecheiria- Wikipedia
https://en.wikipedia.org/wiki/Ekecheiria
Vestea buna si vestea mai putin buna. Intersectia asta dintre interesele economice si cele politice pun o presiunea uriasa asupra sportului, cu toate problemele etice aparute aici. Lucrurile nu se vor schimba atat timp cate este privit doar ca mijloc si nu ca scop. Este folosit atat de mult incat vorbim deja de "geoeconosport", in jocul soft power dintre democratii si "democraturi". Vestea buna e ca indiferent daca ne vom muta cu totul in cloud sau nu, sub asaltul AI, sportul va ramane unul dintre putinele domenii autentice. Asta nu se va schimba. La ceremonia deschidere, daca nu va ploua :), sunt sigur ca vom avea multe mesaje despre societatea de acum si cea care va veni. Ca de obicei, depinde doar de noi ce intelegem si mai ales ce alegem.
ar trebui ...
am putea ...
ce bine ar fi ...
toate acestea sunt, intr-o engleza de balta, vise de popa beteag. adica mult prea ideale ca sa se poata intampla. da, as vrea, visez la asa ceva dar ... vise de popa beteag.
asa ca atat cat o sa ma uit la olimpiada, o sa o privesc din punct de vedere al eforturilor depuse de sportivi si munca enorma depusa de echipele din spatele lor. si cu siguranta o sa aplaud in fata televizorului