tehnic vorbind, este cam a 4-a. s-a mai întâmplat cu Imperiul Roman (cam începând cu sec.III au început să se întrebe ce-i cu oamenii de au început să-i prețuiască și să-i asculte pe clovni în locul politicienilor și oratorilor profesioniști); cu Imperiul Maya (care poseda o cunoaștere extraordinară, însă în decursul a doar 2 generații pur și simplu nu au mai știut ce să facă cu ea); și cu arabii (până la urmă ei sunt cei care au salvat occidentul, au inventat medicina și algebra - apoi, out of the blue, au virat spre fundamentalism și ignoranță).
eu aș zice că este mersul natural al istoriei. suntem o specie bizară și dacă este ceva ce putem spune despre noi este că istoria noastră este despre acumulări bruște de cunoaștere și înțelepciune, urmate de izbucniri la fel de bruște, întotdeauna neașteptate ale violenței și stupidității.
până la urmă, dacă cineva vrea să-și vindece iluziile este suficient să citească presa mainstream de la începutul anului 1914: consensul era că urmează o perioadă de aur în care războaiele nu mai sunt posibile fiindcă nu mai au sens. câteva luni mai târziu vreo 70 milioane europeni vor fi aflat că singurul lucru care contează pentru ei este să omoare cât mai mulți dintre semenii lor.
nimeni nu a văzut furtuna aceea venind - și nimeni nu greșea fiindcă pur și simplu nu existau avertismente. s-a întâmplat atunci, se poate întâmpla și astăzi, și e nevoie doar de câteva luni ca nimic să nu mai fie la fel. ar fi o singură diferență: pe vremea aceea deșteptăciunea cumulată a speciei nu era suficientă pentru a face întreaga planetă nelocuibilă. astăzi stăm ceva mai bine.
Frumoasa radiografie, Sergiu! Dar și trista...Dilema mea: ar trebui experții sa învețe metodele de marketing ale sarlatanilor sau ar trebui sa reformam societatea ca șarlatanii sa nu mai aibă un microfon la care sa urle? Cu riscul de rigoare, al întăririi unor sisteme politice, economice și sociale posibil neliberale...
Interesant. Tind să înclin către necesitatea ca experții să învețe să comunice mai bine, chiar folosind metodele de marketing ale șarlatanilor. Tăierea microfonului ignoranților nu ar rezolva nimic. Ar adânci clivajul dintre cei educați și ignoranți. Ar amâna răbufnirile de frustrare care sunt din ce în ce mai frecvente. Educația “marketizată” corespunzător este necesară.
Nu ii mai crede nimeni pe experti! Este o avalanșă a jumătăților de adevăr mult mai atragatoare pentru unii oameni. Dar, a4a cum spuneti, pumnul in gura nu cred ca rezolvă ceva!
Exact! iar AI joacă un rol foarte păgubos aici pentru că înlocuiește ani de invatat cu o simplă căutare, oferind astfel “expertiza” . Pe care, apoi, rețelele sociale o autentifica!
Nu mai departe de Craciunul trecut, o persoana foarte apropiata mie a primit cadou o carte. Reactia m-a uluit, pur si simplu: "De unde si pana unde i-a venit ideea sa-mi ia o carte? Mie?!... Nu stie ca nu citesc?!?"
.
Un ton urat, de om insultat, care si-ar fi comandat o cafea de specialitate intr-un restaurant elegant - si-ar fi primit un pahar de apa chioara.
.
Articolul tau e rupt dintr-o realitate crunta. Foarte bine scris!
Trist, pentru ca ajungem sa iubim cantitatea, cat mai multa informație scurta si concentrata, fără sens, in detrimentul calității, a informației explicate, cu ale ei pro si contra argumente. Sa ne confirmam lenea si ignoranta, de cele mai multe ori cu buna știința, doar pentru ca nu ne place ceea ce ni se recomanda. Pornind de la exemplu măștii, sa nu iei in considerare beneficiul ei, doar pentru ca te încurca puțin la respirație, si mai ales pentru ca nu arăți bine cu ea pe fata. Sa ajungi sa pui pe primul loc imaginea, fata de sănătate, si având ca motivație interioara “nu mi se intampla mie”, si cu argumentul de fațada “îmi asum, si nu trebuie sa îmi spună un doctor ce sa fac”.
Super articol! Tulburator de profund si adevarat in acelasi timp! Si vorba citatului :
“Even if we accept, as the basic tenet of true democracy, that one moron is equal to one genius, is it necessary to go a further step and hold that two morons are better than one genius?”
— Leó Szilárd (1898–1964), “The Voice of the Dolphins: And Other Stories”
Poate această situație trebuie să ne învețe ceva. Poate aceasta e putreziciunea care va crea viata din nou, dar nu acum ci peste câteva generații, după ce declinul își va fi făcut de cap. E ciclic . Trist dar natural până la urmă dacă vrem să avem o viziune de ansamblu. Până atunci, fiecare om conștient, fiecare comunitate conștientă se străduie să mențină bunul simț în materie de educație însă valul ignoranței e puternic.
S-ar putea sa fi pierdut războiul deja. Ganditi-va la ce efecte va avea AI in viata noastra in urmatorii câțiva ani! Nu cred ca mai e timp sa recuperăm!
Ca toți cei dinaintea noastră va trebui să ne adaptăm. Au fost vremuri soft și nu suntem suficient de rezilienti . Suntem slabi , comozi, amorțiți. În următorii ani vom vedea din ce aluat suntem făcuți.
Mi-au spus unii, când eram în România, în armată, pe vremea lui Ceausescu, din ce suntem făcuți, dar nu pot reproduce aici:)! Ma tem ca aveau dreptate!
Am auzit destul acel proces de procreere expus de superiorii din armată . Și era în perioada 2002-2004 , deci mult după Ceaușescu.
Problema era ca argumentau cu aceea propoziție doar atunci când greșeam, nefiind în stare să explice un proces coerent și să dea soluții coerente ptr ca aceea “greșeală “ sa nu se mai repete.
În rest, excelente cele două părți, le-am savurat pur și simplu.
Este cumplit. Dacă vom continua așa, promovând prostia și ignoranța în numele democrației și a dreptului la diversitatea opiniilor (observ ca oamenii tind să echivaleze egalitatea in drepturi cu echivalenta valorică a ideilor lor - “dacă avem aceleași drepturi înseamnă că toate ideile oamenilor sunt la fel de valoroase/valide”) vom ajunge într-un nou ev întunecat în care a fi cultivat te transforma într-un dușman al societății. În care vom vedea cărți arse pe rug în public. În care poți ajunge la pușcărie pentru ce ai în bibliotecă. Fahrenheit 451.
Încă sper ca mă înșel. Însă umanitatea a mai văzut așa ceva (nu ma refer doar la Biblioteca din Alexandria).
Ceva, ceva se întâmplă! Suntem in pragul sau trăim deja multe revoluții în același timp. Poate ne vom da seama mai tarziu. Una dintre necunoscute este că nu prea stie nimeni către ce ne îndreptăm!
mecanicul auto din Texas are corespondenți în Ro și medici, avocați, profesori, popi (încerc o diferențiere subiectivă față de preoții cu har și bun-simț) care post-COVID și-au găsit alte câmpii pe care să bântuie cu gloate de pitecantropi extatici după ei. Știu că încerci să eviți politicos și împăciuitor eticheta „gloată”, dar eu aici nu pot
Regret că sunt prea ocupat cu supraviețuirea și nu apuc să las pe aici măcar câte un comentariu în fiecare săptămână. Dar la articolul ăsta trebuie, e prea de tot!
Mă bucură nespus fiecare articol, mă bucură felul în care dai de gândit și stârnești reacții. Mergând pe firul gândului tău, de fiecare dată încerc să găsesc și relevanța practică, oglindirea în viață a ideii/ideilor din articol. Nu că n-ar exista de fiecare dată dar folosești faptele pentru a articula gândul, ideea; pandemie-Jack, dr. Fauci. Eu caut invers, de la ideea/ideile din articol să găsesc relevanța a ceea ce ni se întâmplă, chiar mai specific de atât, a ceea ce ni se întâmplă în țara asta, în perioada asta teribilă pentru umanitate. De-asta, în comentariul meu caut concretețea gândindu-mă că în epoca asta globală ideile din articolele tale s-ar aplica mai peste tot în lume. Chiar, ar fi interesant de știut (pentru cine are timp) dacă tiktok-ul norvegian, de pildă sau finlandez conține aceleași imbecilități ca cel românesc sau american?! O fi făcut cineva vreun studiu? Altfel spus, efectele a ceea ce tu analizezi în articol(e) or fi aceleași, în linii mari, în toate comunitățile naționale? Nu mă bazez pe nimic (doar pe presupunerea că gradul de civilizație diferă) dar tind să cred că nu, tiktok-ul nu e otova pe glob. Și sigur nu în aceleași cantități.
Așadar, să mă restrâng la țărișoara noastră că studiul ăsta de caz îl cunosc din viață.
Într-un alt comentariu cineva (care, cel puțin, pare că știe bine istorie) îți spunea că nu e prima dată când umanității i se-ntâmplă tărășenii de genul celor de-acum. Eu ți-aș aminti că Jack exista și acum 30, 50, 70 de ani, același, pe vremea presei tabloide din Regat, din SUA și de aiurea. Și la noi a existat Jack imediat după 90 (nu mă refer la Ion Cristoiu deși are legătură), amintește-ți de 700.000 de exemplare din Evenimentul zilei în care ”găina năștea pui vii”. ”Jack” cumpăra ziarul și celălalt Jack făcea o groază de bani. Amintește-ți de audiența uriașă a ”Jurnalului de la ora 5” la care și eu am lucrat o vreme, cu tine șef. Tot lui ”Jack” ne adresam. Și tot pe bani (mulți pentru Sîrbu). Amintește-ți de certurile pe care le aveam când a apărut ideea ”martorocular@realitatea.net”, când îți spuneam că nu trebuie să difuzăm mesaje venite de aiurea. Era începutul, era vremea în care puteai să trimiți cu telefonul o poză prin sms sau pe mail sau un filmuleț superpixelat într-o fereastră cât un timbru. Nu făceam decât să exprimăm un simulacru de legătură cu publicul însă încurajam ideea că oricine poate să fie jurnalist. O mare, mare greșeală! Îți precizez că nici pe vremea găinii, nici a ”jurnalului” și nici a ”martorului” nu exista internet, rețele sociale etc. De-abia comunicam pe mail și citeam site-uri scrise prost, care arătau mai rău decât cel mai urât ziar. Educația oamenilor acelor zile era fix aceeași cu educația semenilor lor cu o generație sau două sau câte vrei tu înainte, fix aceeași cu educația pe care o au aceeași oameni și generațiile următoare trăitoare până azi. Ce nu era posibil și a devenit este ”democratizarea”, eliberarea, sentimentul (fals) al accesului la mijloace de expresie cu răspândire universală, sentimentul că oricine poate să devină ”om public”, în lumea largă, o minciună. S-au schimbat doar mijloacele dar se operează tot cu minciuni ca pe vremea noastră. Pare că s-a schimbat paradigma prin AI dar nu s-a schimbat nimic. Așa cum noi lăsam impresia (falsă) că poți să apari la televizor dacă ne trimiți o poză sau un filmuleț, noi având butoanele (filtrul de care zici), tot așa, azi, niște băieți au AI și te fac să crezi că și tu poți să devii ”iutubăr” cu milioane de vizualizări pe oră. Păi dacă găina naște pui vii, de ce n-ar fi posibil să ajungi ”iutubăr”? Până aici cred că stăm bine. Unde văd pericolul e în cu totul altă parte: în absența accesului care azi te lasă să crezi că e nelimitat, oriunde (Google, AI etc.), în vremurile de tristă amintire, pentru a afla mai mult trebuia să mergi la bibliotecă. Orice carte, oricât de prost scrisă și tot era mai folositoare decât orice chat. Pentru noi, ăștia spre 60 de ani, indiferent cât de multe sau de puține referințe am avea, raportarea la cunoaștere nu se produce pe bază de neant. Ori, virtualul asta presupune, ”existența” neantului. Încerc să le spun copiilor mei când se bucură că au ”câștigat” ceva că nu e vorba decât de o imagine, nimic concret, forme, culori și un istem care îi ține în fața ecranunlui, neantul. Pentru ei, însă, care cu greu acceptă să deschidă o carte, ”concretul” e ”neantul”. Iar pentru mine e teribil de greu să-i îndrept spre carte, în vreme ce pe mine nimeni nu mă trimetea la bibliotecă, știam că e în Piața Palatului sau pe Nikos Beloianis sau în Piața Amzei. De-abia de acum cred că încep problemele. Nu am înțeles bine ce ni se întâmplă nici când cu Brexit-ul, dar pe zi ce trece, spirite lucide și oameni învățați (nu de AI) analizează și explică ce ni se întâmplă. Nimeni dintre cei cu putere și care ar fi avut și mijloace să le spună oamenilor ce trăiesc, nu a făcut-o sau dacă a făcut-o nu a avut puterea să-i facă pe cei mulți să înțeleagă ce li se întâmplă. Valul a pornit, Dumnezeu știe unde și dacă se va opri. Ajung să cred că sunt printre ultimele generații care au mai avut șansa să înțeleagă viața prin viață. De-acum încolo, șansa asta o vor avea doar cei care vor înțelege ce presupune raportarea la natură. Dar despre asta, poate, într-un alt comentariu. Mulțumesc, Sergiu, din nou, pentru munca ta.
Lenea (prezentă in doze diferite la orice om) coroborată cu lipsa unei nevoi reale (de supraviețuire) de a gândi, are efectul pe care astăzi îl numim “prostie”. În mod paradoxal, este rezultatul logic al nivelului de trai extraordinar la care a ajuns societatea. În acest punct (cel mai bun nivel de trai din istoria cunoscută) nu mai este necesar să faci eforturi pentru a supraviețui. Doar mândria, lăcomia sau impulsul sexual nestăvilit mai sunt provocări pentru progres. În rest, poți avea o existență vegetativă, lipsită de pericole și relativ îndestulată. De ce să mai faci efortul să înveți, să progresezi, dacă le ai deja “pe toate”? Plus că îți poți găsi validarea pe rețelele sociale in bula potrivită. Gândirea critică presupune efort, nu e “eficient” să gândești. Pierzi prea multe oportunități de distracție. FOMO. Copiii își fac temele azi cu ChatGPT (cei care mai fac efortul să își facă temele). La ce te aștepți mâine?! Pur și simplu nu mai pare necesar să gândești. Pare un efort făcut “degeaba”.
Aveți dreptul la opinie, dar nu îi faceți prosti pe cei care nu au aceeași părere cu cea a dumneavoastră. Păreți un pic arogant. Diversitatea de gândire este un dat.
Este important să ne placă dialogul deschis și respectuos pentru a înțelege perspectivele diferite. Și pentru a cultiva un mediu în care diversitatea de idei este apreciată. Și asta fără AI, pentru mine un drum închis către inteligența umană, singura de altfel. Restul e marketing.
O exprimare a unei idei care mă bântuie de ceva timp. Vestea bună sau proastă este că fenomenul nu este specific României. S-a constatat și măsurat scăderea inteligenței la nivel internațional în diverse țări.
Ce mă sperie pe mine, și nu știu să fie studiat fenomenul, este că oamenii ignoranți au dobândit caracteristici de grup social. Adică au o cultură proprie, se recunosc între ei, se grupează și se opun celor din afara grupului, care sunt identificați ca pericol.
Dacă acest fenomen de identitate de grup există, înseamnă că membrii grupului se sprijină reciproc împotriva celorlalți, fără ca ei să se cunoască neapărat, este mai simplu spus un soi de frăție a ignoranței în care se sprijină unii pe alții și se bucură când unul de-al lor a ajuns într-o poziție importantă.
Desigur dintr-o poziție de forță, un ignorant va aduce în funcțiile subordonate alți ignoranți. Și asta, da....are un caracter de revoluție. Primul lucru pe care un expert l-ar face când ar ajunge într-o poziție nouă este o evaluare a situației pentru a putea genera măsuri potrivite. Primul lucru pe care îl face un ignorant, este blindarea poziției. Blindarea poziției se face înconjurându-te cu oameni din grupul tău, care nu îți vor contesta poziția. Iar asta, are un efect de multiplicare care contribuie la această revoluție.
inteligența nu poate fi măsurată: sunt mult prea multe variabile și spectrul manifestărilor este practic infinit.
în ce privește așa-zisa "ignoranță", hmm, uite un caz din viața reală: neurochirurg celebru - sunt clinici de pe toată planeta care se jură că omul chiar știe ce are de făcut - în afara sălii de operație nu este niciodată prea obosit să asigure pe toată lumea că pământul este plat, că vaccinurile, toate, sunt apă-sfințită în cel mai bun caz, să vânture toate conspirațiile imaginabile (cu cât mai stupide și grotești, cu atât mai bine) și în general să aibă opinii politice absolut bizare.
până la urmă, pe toți ceilalți cât de mult îi interesează că în afara acelui singur lucru pe care îl face foarte bine, omul este un lunatic desăvârșit?
Faptul că fiecare studiu are niște limitări în funcție de metodologie, de domeniul de aplicabilitate sau alte variabile, este adevărat și recunoscut. În general când ne referim la scăderea inteligenței, ne referim la trenduri, care ies din aceste limitări.
Faptul că măsor cu niște unelte limitate, poate nu îmi dă o imagine exactă a volumului de apă de pe un râu, de exemplu. Dar pot sa constat dacă acesta crește sau scade.
Sunt diverse studii care evaluează regulat, după aceiași metodologie, și care înregistrează un trend descrescător nivelul cunoștințelor, PISA sau PIAAC sunt doar două dintre multe altele, care relevă acest trend.
Poate că nu putem cuprinde inteligența în totalitatea ei prin studii, dar putem surprinde poza unor aspecte, limitată pe o arie de interes.
Cu alte cuvinte, nu pot evalua toată inteligența medicului din exemplul tău, dar pot evalua dacă este medic bun sau nu. Din acest motiv nu judecăm peștii pentru capacitatea lor de a se urca în copaci și din același motiv nu avem încredere într-un medic să ne repare instalația electrică, sau într-un campion la șah să asigure securitatea cuiva.
Grecii numeau Etos partea de început a unei argumentații, care avea rolul de a convinge publicul că vorbitorul are capacitatea, experiența și cunoștințele de a se da cu părerea în subiectul propus.
De atunci au trecut ceva ani și constatăm că oamenii nu evaluează persoana a căror opinii le îmbrățișează, devreme ce înghit opinii politice de la un medic sau sfaturi medicale de la bloggeri. Adică nu le pasă că persoana pe care o cred nu are cunoștințe pe domeniul în care se dă cu părerea, atâta timp cât părerea sa întărește convingerea lor deja formată. O parte din oameni numesc asta, ignoranță.
presupunând că există ceva de măsurat și o scală adecvată, probabil că inteligența mea emoțională este mult sub cea a părinților mei. datorită epocii în care au trăit, ei au fost nevoiți să întrețină o rețea complicată de relații (posibil cu zeci de ochiuri interconectate) din care să obțină tot ceea ce era necesar vieții de zi cu zi.
supermarketurile și internetul au trimis acest gen de networking în irelevanță. sunt eu mai stupid decât părinții mei? hmm. avem de unde ști dacă în condiții similare eu m-aș descurca sau nu? poate aflu odată... :)
Există diverse scale de măsură adecvate fiecare unor scopuri precise. Însă cum spuneai și tu în primul reply, este advărat că nu poți măsura întreaga inteligență a unui individ în ansamblul ei.
Dar știința a împărțit inteligența în mici bucățele care au scalele lor și care funcționează și ne modelează lumea. Inteligența emoțională are alte scale, cunoscute și funcționale în lumea emoțională, iar ceea ce numești tu ,,rețea complicată de relații” ține de aria inteligenței sociale care are propriile scale de măsură. Peste toate astea, avem și o psihologie a grupurilor mari, care se aplică la nivel de țări sau organizații mari, care are o scală suficient de precisă, recunoscută și folosită a lui Geert Hostede, iar alternativ și mai aproape de noi, este ,,Psihologia poporului român” a lui Daniel David, care nu face decât să măsoare și să interpreteze la nivel de țară conștiința colectivă, folosind pentru măsurarea unor caracteristici chiar metodologiile lui Hofstede.
Dar ca să rămânem în aria articolului comentat, ignoranța este opusul inteligenței cognitive, așa numitul IQ care se ocupă de abilitatea de a opera cu noțiuni astracte, de a raționa și argumenta.
eu zic că altceva s-a schimbat: pentru imensa majoritate a oamenilor politica nu mai este o miză reală, este entertainment, just for fun -și la asta se adaugă faptul că by default suntem programați să prețuim hiper-competența într-un domeniu anume, nu contează care.
nimic nou sub soare. și lui Einstein i se cerea părerea pe tot felul de subiecte, deși (în afară de fizica cuantică, la care probabil se pricepea) omul rostea fie platitudini, fie tâmpenii.
Ca să încep cu finalul, lui Einstein îi sunt atribuite probabil cele mai multe citate ,,flase” care circulă pe internet. Eu am citit cartea lui ,,Cum văd eu lumea” și nu am găsit nici platitudine nici tâmpenii. Dimpotrivă mi s-a părut foarte profundă. Un bun exemplu în acest sens, și direct legat de ignoranță este în cartea ,,O istorie a lumii moderne” a lui Paul Johnson care constată că după expunerea publică a teoriei relativității, publicul larg a ,,smuls-o” din fizică și a aplicat-o peste normele sociale și etice, considerând că ,,totul este relativ” prin urmare ne este permis.O reinterepretare ignorantă care produce efecte și astăzi.
Este adevărat că politica nu mai este o miză reală pentru mase, mă întreb dacă la noi în țară a fost vreodată sau a fost doar un entuziasm colectiv generat de căderea unui regim opresiv. Implicarea civică, care este premergătorul implicării politice, necesită educație și practică în acest sens, nu apare spontan.
Nu știu dacă suntem programați by default să prețuim hiper-competența, eu cred că este celebrată și scoasă în față de corporații, care au nevoie în schemele lor de acest gen de oameni. Mai degrabă o prețuim pentru că ne este prezentată ca un model de succes și ca ideal. Totuși hiper-competența cred că are o pondere mult mai mică în societate decât ignoranța, în sensul alegerii deliberate de a nu respecta regulile, de a ignora specaliștii, de a practica meserii pe care nu există cunoștințe și experiență.
Vreau să mă fac bine înțeles: Nu aprob hiper-competența dar cred că face incomparabil mai puțin rău decât ignoranța. În fond hiper-competența nu are nivel de ,,mase”.
Foarte bine scris! Pointed. Ar fi mult de scris dar rapid așa, îți arunc my 10 cents pentru, eventual, a le aprofunda: 1. cine este responsabil pentru situația asta, căci la sfârșit asta contează, responsabilitatea. 2. Cred totuși ca ai confundat adevarul științific (dubitabil și ala) cu impunerea unor norme juridice, politice și sociale, de către niște indivizi (politicienii noștri iubiți) ar căror qi se apropie de cel al salatei pe care o mănânc la prânz! 3. O zi buna.
Pesemne că nici o altă explicație, mai lungă decât "trebuie sa se întâmple așa, și nu altfel", nu va mai fi suportabilă în viitorul apropiat. Și ultimul.
tehnic vorbind, este cam a 4-a. s-a mai întâmplat cu Imperiul Roman (cam începând cu sec.III au început să se întrebe ce-i cu oamenii de au început să-i prețuiască și să-i asculte pe clovni în locul politicienilor și oratorilor profesioniști); cu Imperiul Maya (care poseda o cunoaștere extraordinară, însă în decursul a doar 2 generații pur și simplu nu au mai știut ce să facă cu ea); și cu arabii (până la urmă ei sunt cei care au salvat occidentul, au inventat medicina și algebra - apoi, out of the blue, au virat spre fundamentalism și ignoranță).
eu aș zice că este mersul natural al istoriei. suntem o specie bizară și dacă este ceva ce putem spune despre noi este că istoria noastră este despre acumulări bruște de cunoaștere și înțelepciune, urmate de izbucniri la fel de bruște, întotdeauna neașteptate ale violenței și stupidității.
până la urmă, dacă cineva vrea să-și vindece iluziile este suficient să citească presa mainstream de la începutul anului 1914: consensul era că urmează o perioadă de aur în care războaiele nu mai sunt posibile fiindcă nu mai au sens. câteva luni mai târziu vreo 70 milioane europeni vor fi aflat că singurul lucru care contează pentru ei este să omoare cât mai mulți dintre semenii lor.
nimeni nu a văzut furtuna aceea venind - și nimeni nu greșea fiindcă pur și simplu nu existau avertismente. s-a întâmplat atunci, se poate întâmpla și astăzi, și e nevoie doar de câteva luni ca nimic să nu mai fie la fel. ar fi o singură diferență: pe vremea aceea deșteptăciunea cumulată a speciei nu era suficientă pentru a face întreaga planetă nelocuibilă. astăzi stăm ceva mai bine.
Prostia e singura ideologie care nu are nevoie de propagandă.
Nu e nevoie să manipulezi oamenii când ei își vând singuri mințile pe TikTok.
Educația modernă e un curs accelerat de conformism, nu o scăpare din capcană.
Iar cei mai vulnerabili nu sunt cei fără școală, ci cei care cred că un algoritm le va da adevărul pe tavă.
“Nu e nevoie sa manipulezi oamenii când ei își vând singuri mințile pe TikTok” . Ati spus-o mai clar decât mine:)!
Frumoasa radiografie, Sergiu! Dar și trista...Dilema mea: ar trebui experții sa învețe metodele de marketing ale sarlatanilor sau ar trebui sa reformam societatea ca șarlatanii sa nu mai aibă un microfon la care sa urle? Cu riscul de rigoare, al întăririi unor sisteme politice, economice și sociale posibil neliberale...
Interesant. Tind să înclin către necesitatea ca experții să învețe să comunice mai bine, chiar folosind metodele de marketing ale șarlatanilor. Tăierea microfonului ignoranților nu ar rezolva nimic. Ar adânci clivajul dintre cei educați și ignoranți. Ar amâna răbufnirile de frustrare care sunt din ce în ce mai frecvente. Educația “marketizată” corespunzător este necesară.
Nu ii mai crede nimeni pe experti! Este o avalanșă a jumătăților de adevăr mult mai atragatoare pentru unii oameni. Dar, a4a cum spuneti, pumnul in gura nu cred ca rezolvă ceva!
Problema e ca educația da rezultate peste ani, șarlatani aduce satisfacții mâine. Dar și eu tot în direcția asta as înclină...
Exact! iar AI joacă un rol foarte păgubos aici pentru că înlocuiește ani de invatat cu o simplă căutare, oferind astfel “expertiza” . Pe care, apoi, rețelele sociale o autentifica!
Nu mai departe de Craciunul trecut, o persoana foarte apropiata mie a primit cadou o carte. Reactia m-a uluit, pur si simplu: "De unde si pana unde i-a venit ideea sa-mi ia o carte? Mie?!... Nu stie ca nu citesc?!?"
.
Un ton urat, de om insultat, care si-ar fi comandat o cafea de specialitate intr-un restaurant elegant - si-ar fi primit un pahar de apa chioara.
.
Articolul tau e rupt dintr-o realitate crunta. Foarte bine scris!
Trist, pentru ca ajungem sa iubim cantitatea, cat mai multa informație scurta si concentrata, fără sens, in detrimentul calității, a informației explicate, cu ale ei pro si contra argumente. Sa ne confirmam lenea si ignoranta, de cele mai multe ori cu buna știința, doar pentru ca nu ne place ceea ce ni se recomanda. Pornind de la exemplu măștii, sa nu iei in considerare beneficiul ei, doar pentru ca te încurca puțin la respirație, si mai ales pentru ca nu arăți bine cu ea pe fata. Sa ajungi sa pui pe primul loc imaginea, fata de sănătate, si având ca motivație interioara “nu mi se intampla mie”, si cu argumentul de fațada “îmi asum, si nu trebuie sa îmi spună un doctor ce sa fac”.
Abia aștept sa continuarea.
Un weekend minunat îți doresc
E mai simplu sa gândească altii pentru noi, ne scutește de necazuri:)
Super articol! Tulburator de profund si adevarat in acelasi timp! Si vorba citatului :
“Even if we accept, as the basic tenet of true democracy, that one moron is equal to one genius, is it necessary to go a further step and hold that two morons are better than one genius?”
— Leó Szilárd (1898–1964), “The Voice of the Dolphins: And Other Stories”
Mulțumiri! Tema e mult mai amplă decât am reusit eu sa o descriu aici!
Poate această situație trebuie să ne învețe ceva. Poate aceasta e putreziciunea care va crea viata din nou, dar nu acum ci peste câteva generații, după ce declinul își va fi făcut de cap. E ciclic . Trist dar natural până la urmă dacă vrem să avem o viziune de ansamblu. Până atunci, fiecare om conștient, fiecare comunitate conștientă se străduie să mențină bunul simț în materie de educație însă valul ignoranței e puternic.
S-ar putea sa fi pierdut războiul deja. Ganditi-va la ce efecte va avea AI in viata noastra in urmatorii câțiva ani! Nu cred ca mai e timp sa recuperăm!
Ca toți cei dinaintea noastră va trebui să ne adaptăm. Au fost vremuri soft și nu suntem suficient de rezilienti . Suntem slabi , comozi, amorțiți. În următorii ani vom vedea din ce aluat suntem făcuți.
Mi-au spus unii, când eram în România, în armată, pe vremea lui Ceausescu, din ce suntem făcuți, dar nu pot reproduce aici:)! Ma tem ca aveau dreptate!
Am auzit destul acel proces de procreere expus de superiorii din armată . Și era în perioada 2002-2004 , deci mult după Ceaușescu.
Problema era ca argumentau cu aceea propoziție doar atunci când greșeam, nefiind în stare să explice un proces coerent și să dea soluții coerente ptr ca aceea “greșeală “ sa nu se mai repete.
În rest, excelente cele două părți, le-am savurat pur și simplu.
Respectele mele, continuați să scrieți!
Va multumesc mult! Nu cred ca v-ati ales bine exemplele. Chiar asa, sa dati cu “moș Teacă” în fasolea ignoranței:)?
Nu mă refeream la articol în sine cu exemplul meu, ci pur și simplu , la postarea dumneavoastră ca răspuns al user-ului Cristina.
Cu respecte,
Îmi pare bine ca ați abordat această temă.
Este cumplit. Dacă vom continua așa, promovând prostia și ignoranța în numele democrației și a dreptului la diversitatea opiniilor (observ ca oamenii tind să echivaleze egalitatea in drepturi cu echivalenta valorică a ideilor lor - “dacă avem aceleași drepturi înseamnă că toate ideile oamenilor sunt la fel de valoroase/valide”) vom ajunge într-un nou ev întunecat în care a fi cultivat te transforma într-un dușman al societății. În care vom vedea cărți arse pe rug în public. În care poți ajunge la pușcărie pentru ce ai în bibliotecă. Fahrenheit 451.
Încă sper ca mă înșel. Însă umanitatea a mai văzut așa ceva (nu ma refer doar la Biblioteca din Alexandria).
Ceva, ceva se întâmplă! Suntem in pragul sau trăim deja multe revoluții în același timp. Poate ne vom da seama mai tarziu. Una dintre necunoscute este că nu prea stie nimeni către ce ne îndreptăm!
Bine, foarte bine scris.
Mie nu-mi merge niciunul din linkurile de youtube. Poate ar fi bine bine sa pui si URL-ul in clar.
Mulțumiri multe! Voi verifica!
mecanicul auto din Texas are corespondenți în Ro și medici, avocați, profesori, popi (încerc o diferențiere subiectivă față de preoții cu har și bun-simț) care post-COVID și-au găsit alte câmpii pe care să bântuie cu gloate de pitecantropi extatici după ei. Știu că încerci să eviți politicos și împăciuitor eticheta „gloată”, dar eu aici nu pot
Bine ai venit cu scrisul aici! Ma onorează:)! Si ma si ajuta, după cum se vede:)! Mulțumiri multe!
Regret că sunt prea ocupat cu supraviețuirea și nu apuc să las pe aici măcar câte un comentariu în fiecare săptămână. Dar la articolul ăsta trebuie, e prea de tot!
Mă bucură nespus fiecare articol, mă bucură felul în care dai de gândit și stârnești reacții. Mergând pe firul gândului tău, de fiecare dată încerc să găsesc și relevanța practică, oglindirea în viață a ideii/ideilor din articol. Nu că n-ar exista de fiecare dată dar folosești faptele pentru a articula gândul, ideea; pandemie-Jack, dr. Fauci. Eu caut invers, de la ideea/ideile din articol să găsesc relevanța a ceea ce ni se întâmplă, chiar mai specific de atât, a ceea ce ni se întâmplă în țara asta, în perioada asta teribilă pentru umanitate. De-asta, în comentariul meu caut concretețea gândindu-mă că în epoca asta globală ideile din articolele tale s-ar aplica mai peste tot în lume. Chiar, ar fi interesant de știut (pentru cine are timp) dacă tiktok-ul norvegian, de pildă sau finlandez conține aceleași imbecilități ca cel românesc sau american?! O fi făcut cineva vreun studiu? Altfel spus, efectele a ceea ce tu analizezi în articol(e) or fi aceleași, în linii mari, în toate comunitățile naționale? Nu mă bazez pe nimic (doar pe presupunerea că gradul de civilizație diferă) dar tind să cred că nu, tiktok-ul nu e otova pe glob. Și sigur nu în aceleași cantități.
Așadar, să mă restrâng la țărișoara noastră că studiul ăsta de caz îl cunosc din viață.
Într-un alt comentariu cineva (care, cel puțin, pare că știe bine istorie) îți spunea că nu e prima dată când umanității i se-ntâmplă tărășenii de genul celor de-acum. Eu ți-aș aminti că Jack exista și acum 30, 50, 70 de ani, același, pe vremea presei tabloide din Regat, din SUA și de aiurea. Și la noi a existat Jack imediat după 90 (nu mă refer la Ion Cristoiu deși are legătură), amintește-ți de 700.000 de exemplare din Evenimentul zilei în care ”găina năștea pui vii”. ”Jack” cumpăra ziarul și celălalt Jack făcea o groază de bani. Amintește-ți de audiența uriașă a ”Jurnalului de la ora 5” la care și eu am lucrat o vreme, cu tine șef. Tot lui ”Jack” ne adresam. Și tot pe bani (mulți pentru Sîrbu). Amintește-ți de certurile pe care le aveam când a apărut ideea ”martorocular@realitatea.net”, când îți spuneam că nu trebuie să difuzăm mesaje venite de aiurea. Era începutul, era vremea în care puteai să trimiți cu telefonul o poză prin sms sau pe mail sau un filmuleț superpixelat într-o fereastră cât un timbru. Nu făceam decât să exprimăm un simulacru de legătură cu publicul însă încurajam ideea că oricine poate să fie jurnalist. O mare, mare greșeală! Îți precizez că nici pe vremea găinii, nici a ”jurnalului” și nici a ”martorului” nu exista internet, rețele sociale etc. De-abia comunicam pe mail și citeam site-uri scrise prost, care arătau mai rău decât cel mai urât ziar. Educația oamenilor acelor zile era fix aceeași cu educația semenilor lor cu o generație sau două sau câte vrei tu înainte, fix aceeași cu educația pe care o au aceeași oameni și generațiile următoare trăitoare până azi. Ce nu era posibil și a devenit este ”democratizarea”, eliberarea, sentimentul (fals) al accesului la mijloace de expresie cu răspândire universală, sentimentul că oricine poate să devină ”om public”, în lumea largă, o minciună. S-au schimbat doar mijloacele dar se operează tot cu minciuni ca pe vremea noastră. Pare că s-a schimbat paradigma prin AI dar nu s-a schimbat nimic. Așa cum noi lăsam impresia (falsă) că poți să apari la televizor dacă ne trimiți o poză sau un filmuleț, noi având butoanele (filtrul de care zici), tot așa, azi, niște băieți au AI și te fac să crezi că și tu poți să devii ”iutubăr” cu milioane de vizualizări pe oră. Păi dacă găina naște pui vii, de ce n-ar fi posibil să ajungi ”iutubăr”? Până aici cred că stăm bine. Unde văd pericolul e în cu totul altă parte: în absența accesului care azi te lasă să crezi că e nelimitat, oriunde (Google, AI etc.), în vremurile de tristă amintire, pentru a afla mai mult trebuia să mergi la bibliotecă. Orice carte, oricât de prost scrisă și tot era mai folositoare decât orice chat. Pentru noi, ăștia spre 60 de ani, indiferent cât de multe sau de puține referințe am avea, raportarea la cunoaștere nu se produce pe bază de neant. Ori, virtualul asta presupune, ”existența” neantului. Încerc să le spun copiilor mei când se bucură că au ”câștigat” ceva că nu e vorba decât de o imagine, nimic concret, forme, culori și un istem care îi ține în fața ecranunlui, neantul. Pentru ei, însă, care cu greu acceptă să deschidă o carte, ”concretul” e ”neantul”. Iar pentru mine e teribil de greu să-i îndrept spre carte, în vreme ce pe mine nimeni nu mă trimetea la bibliotecă, știam că e în Piața Palatului sau pe Nikos Beloianis sau în Piața Amzei. De-abia de acum cred că încep problemele. Nu am înțeles bine ce ni se întâmplă nici când cu Brexit-ul, dar pe zi ce trece, spirite lucide și oameni învățați (nu de AI) analizează și explică ce ni se întâmplă. Nimeni dintre cei cu putere și care ar fi avut și mijloace să le spună oamenilor ce trăiesc, nu a făcut-o sau dacă a făcut-o nu a avut puterea să-i facă pe cei mulți să înțeleagă ce li se întâmplă. Valul a pornit, Dumnezeu știe unde și dacă se va opri. Ajung să cred că sunt printre ultimele generații care au mai avut șansa să înțeleagă viața prin viață. De-acum încolo, șansa asta o vor avea doar cei care vor înțelege ce presupune raportarea la natură. Dar despre asta, poate, într-un alt comentariu. Mulțumesc, Sergiu, din nou, pentru munca ta.
Lenea (prezentă in doze diferite la orice om) coroborată cu lipsa unei nevoi reale (de supraviețuire) de a gândi, are efectul pe care astăzi îl numim “prostie”. În mod paradoxal, este rezultatul logic al nivelului de trai extraordinar la care a ajuns societatea. În acest punct (cel mai bun nivel de trai din istoria cunoscută) nu mai este necesar să faci eforturi pentru a supraviețui. Doar mândria, lăcomia sau impulsul sexual nestăvilit mai sunt provocări pentru progres. În rest, poți avea o existență vegetativă, lipsită de pericole și relativ îndestulată. De ce să mai faci efortul să înveți, să progresezi, dacă le ai deja “pe toate”? Plus că îți poți găsi validarea pe rețelele sociale in bula potrivită. Gândirea critică presupune efort, nu e “eficient” să gândești. Pierzi prea multe oportunități de distracție. FOMO. Copiii își fac temele azi cu ChatGPT (cei care mai fac efortul să își facă temele). La ce te aștepți mâine?! Pur și simplu nu mai pare necesar să gândești. Pare un efort făcut “degeaba”.
Absolut! Civilizația a distrus educația, iar confortul gândirea! Inapoi, deci, la autocratii, dictaturi etc!
Aveți dreptul la opinie, dar nu îi faceți prosti pe cei care nu au aceeași părere cu cea a dumneavoastră. Păreți un pic arogant. Diversitatea de gândire este un dat.
Este important să ne placă dialogul deschis și respectuos pentru a înțelege perspectivele diferite. Și pentru a cultiva un mediu în care diversitatea de idei este apreciată. Și asta fără AI, pentru mine un drum închis către inteligența umană, singura de altfel. Restul e marketing.
Chiar dacă nu vă place prostia există. Și s-o numim diversitate nu prea ajută.
Mi-ați zis-o! Aplauze mici.
O exprimare a unei idei care mă bântuie de ceva timp. Vestea bună sau proastă este că fenomenul nu este specific României. S-a constatat și măsurat scăderea inteligenței la nivel internațional în diverse țări.
Ce mă sperie pe mine, și nu știu să fie studiat fenomenul, este că oamenii ignoranți au dobândit caracteristici de grup social. Adică au o cultură proprie, se recunosc între ei, se grupează și se opun celor din afara grupului, care sunt identificați ca pericol.
Dacă acest fenomen de identitate de grup există, înseamnă că membrii grupului se sprijină reciproc împotriva celorlalți, fără ca ei să se cunoască neapărat, este mai simplu spus un soi de frăție a ignoranței în care se sprijină unii pe alții și se bucură când unul de-al lor a ajuns într-o poziție importantă.
Desigur dintr-o poziție de forță, un ignorant va aduce în funcțiile subordonate alți ignoranți. Și asta, da....are un caracter de revoluție. Primul lucru pe care un expert l-ar face când ar ajunge într-o poziție nouă este o evaluare a situației pentru a putea genera măsuri potrivite. Primul lucru pe care îl face un ignorant, este blindarea poziției. Blindarea poziției se face înconjurându-te cu oameni din grupul tău, care nu îți vor contesta poziția. Iar asta, are un efect de multiplicare care contribuie la această revoluție.
inteligența nu poate fi măsurată: sunt mult prea multe variabile și spectrul manifestărilor este practic infinit.
în ce privește așa-zisa "ignoranță", hmm, uite un caz din viața reală: neurochirurg celebru - sunt clinici de pe toată planeta care se jură că omul chiar știe ce are de făcut - în afara sălii de operație nu este niciodată prea obosit să asigure pe toată lumea că pământul este plat, că vaccinurile, toate, sunt apă-sfințită în cel mai bun caz, să vânture toate conspirațiile imaginabile (cu cât mai stupide și grotești, cu atât mai bine) și în general să aibă opinii politice absolut bizare.
până la urmă, pe toți ceilalți cât de mult îi interesează că în afara acelui singur lucru pe care îl face foarte bine, omul este un lunatic desăvârșit?
Faptul că fiecare studiu are niște limitări în funcție de metodologie, de domeniul de aplicabilitate sau alte variabile, este adevărat și recunoscut. În general când ne referim la scăderea inteligenței, ne referim la trenduri, care ies din aceste limitări.
Faptul că măsor cu niște unelte limitate, poate nu îmi dă o imagine exactă a volumului de apă de pe un râu, de exemplu. Dar pot sa constat dacă acesta crește sau scade.
Sunt diverse studii care evaluează regulat, după aceiași metodologie, și care înregistrează un trend descrescător nivelul cunoștințelor, PISA sau PIAAC sunt doar două dintre multe altele, care relevă acest trend.
Poate că nu putem cuprinde inteligența în totalitatea ei prin studii, dar putem surprinde poza unor aspecte, limitată pe o arie de interes.
Cu alte cuvinte, nu pot evalua toată inteligența medicului din exemplul tău, dar pot evalua dacă este medic bun sau nu. Din acest motiv nu judecăm peștii pentru capacitatea lor de a se urca în copaci și din același motiv nu avem încredere într-un medic să ne repare instalația electrică, sau într-un campion la șah să asigure securitatea cuiva.
Grecii numeau Etos partea de început a unei argumentații, care avea rolul de a convinge publicul că vorbitorul are capacitatea, experiența și cunoștințele de a se da cu părerea în subiectul propus.
De atunci au trecut ceva ani și constatăm că oamenii nu evaluează persoana a căror opinii le îmbrățișează, devreme ce înghit opinii politice de la un medic sau sfaturi medicale de la bloggeri. Adică nu le pasă că persoana pe care o cred nu are cunoștințe pe domeniul în care se dă cu părerea, atâta timp cât părerea sa întărește convingerea lor deja formată. O parte din oameni numesc asta, ignoranță.
presupunând că există ceva de măsurat și o scală adecvată, probabil că inteligența mea emoțională este mult sub cea a părinților mei. datorită epocii în care au trăit, ei au fost nevoiți să întrețină o rețea complicată de relații (posibil cu zeci de ochiuri interconectate) din care să obțină tot ceea ce era necesar vieții de zi cu zi.
supermarketurile și internetul au trimis acest gen de networking în irelevanță. sunt eu mai stupid decât părinții mei? hmm. avem de unde ști dacă în condiții similare eu m-aș descurca sau nu? poate aflu odată... :)
Există diverse scale de măsură adecvate fiecare unor scopuri precise. Însă cum spuneai și tu în primul reply, este advărat că nu poți măsura întreaga inteligență a unui individ în ansamblul ei.
Dar știința a împărțit inteligența în mici bucățele care au scalele lor și care funcționează și ne modelează lumea. Inteligența emoțională are alte scale, cunoscute și funcționale în lumea emoțională, iar ceea ce numești tu ,,rețea complicată de relații” ține de aria inteligenței sociale care are propriile scale de măsură. Peste toate astea, avem și o psihologie a grupurilor mari, care se aplică la nivel de țări sau organizații mari, care are o scală suficient de precisă, recunoscută și folosită a lui Geert Hostede, iar alternativ și mai aproape de noi, este ,,Psihologia poporului român” a lui Daniel David, care nu face decât să măsoare și să interpreteze la nivel de țară conștiința colectivă, folosind pentru măsurarea unor caracteristici chiar metodologiile lui Hofstede.
Dar ca să rămânem în aria articolului comentat, ignoranța este opusul inteligenței cognitive, așa numitul IQ care se ocupă de abilitatea de a opera cu noțiuni astracte, de a raționa și argumenta.
eu zic că altceva s-a schimbat: pentru imensa majoritate a oamenilor politica nu mai este o miză reală, este entertainment, just for fun -și la asta se adaugă faptul că by default suntem programați să prețuim hiper-competența într-un domeniu anume, nu contează care.
nimic nou sub soare. și lui Einstein i se cerea părerea pe tot felul de subiecte, deși (în afară de fizica cuantică, la care probabil se pricepea) omul rostea fie platitudini, fie tâmpenii.
Ca să încep cu finalul, lui Einstein îi sunt atribuite probabil cele mai multe citate ,,flase” care circulă pe internet. Eu am citit cartea lui ,,Cum văd eu lumea” și nu am găsit nici platitudine nici tâmpenii. Dimpotrivă mi s-a părut foarte profundă. Un bun exemplu în acest sens, și direct legat de ignoranță este în cartea ,,O istorie a lumii moderne” a lui Paul Johnson care constată că după expunerea publică a teoriei relativității, publicul larg a ,,smuls-o” din fizică și a aplicat-o peste normele sociale și etice, considerând că ,,totul este relativ” prin urmare ne este permis.O reinterepretare ignorantă care produce efecte și astăzi.
Este adevărat că politica nu mai este o miză reală pentru mase, mă întreb dacă la noi în țară a fost vreodată sau a fost doar un entuziasm colectiv generat de căderea unui regim opresiv. Implicarea civică, care este premergătorul implicării politice, necesită educație și practică în acest sens, nu apare spontan.
Nu știu dacă suntem programați by default să prețuim hiper-competența, eu cred că este celebrată și scoasă în față de corporații, care au nevoie în schemele lor de acest gen de oameni. Mai degrabă o prețuim pentru că ne este prezentată ca un model de succes și ca ideal. Totuși hiper-competența cred că are o pondere mult mai mică în societate decât ignoranța, în sensul alegerii deliberate de a nu respecta regulile, de a ignora specaliștii, de a practica meserii pe care nu există cunoștințe și experiență.
Vreau să mă fac bine înțeles: Nu aprob hiper-competența dar cred că face incomparabil mai puțin rău decât ignoranța. În fond hiper-competența nu are nivel de ,,mase”.
Foarte bine scris! Pointed. Ar fi mult de scris dar rapid așa, îți arunc my 10 cents pentru, eventual, a le aprofunda: 1. cine este responsabil pentru situația asta, căci la sfârșit asta contează, responsabilitatea. 2. Cred totuși ca ai confundat adevarul științific (dubitabil și ala) cu impunerea unor norme juridice, politice și sociale, de către niște indivizi (politicienii noștri iubiți) ar căror qi se apropie de cel al salatei pe care o mănânc la prânz! 3. O zi buna.
E posibil! Titlul e totusi “ sunt ignorant”, nu ca as fi vreun priceput:)!
Pesemne că nici o altă explicație, mai lungă decât "trebuie sa se întâmple așa, și nu altfel", nu va mai fi suportabilă în viitorul apropiat. Și ultimul.