Cunosc experiența ta moldovenească după cum și tu o știi pe-a mea. Ce pot să-ți spun în plus e că la începutul lui ianuarie 1990, când Aurel Dragoș Munteanu m-a întrebat ”unde vrei să mergi?” am spus ”la Chișinău și Cernăuți”, și m-am dus, de dobitoc ce-am fost. Aveam în mână primul pașaport cu prima ștampilă pusă de vameșii moldoveni. Am lucrat cu moldovenii la Chișinău, la deschiderea TVR Moldova. Vinul bun, mâncarea gustoasă, mix-ul cultural ș.a., iată, reprezintă în jur 50 de procente ”întreg”. Acum, că am un gust amar e puțin spus. Dar cel mai trist e faptul că luând în calcul toate furăciunile, rezultatele referendumului reprezită, cu adevărat, starea de fapt din Moldova. La ora la care scriu, rezultatele încă nu sunt finale. Chiar dacă ”Da” va fi un chinuit 50,000...”întreg” 1%, tristețea adevărului stării de fapt e aceeași. Și pericolul și mai mare ce poate să vină peste două săptămâni e ca Maia Snadu să piardă în turul doi - nu este exclus. Să idealizăm imaginea Moldovei și a poporului moldovean nu ajută nimănui, cu atât mai puțin moldovenilor. Mi-am imaginat, și la fel ca mine mulți de dincoace de Prut, că moldovenii vor avea o prezență la vot de peste 75%. Cu toată diaspora lor numeroasă, prezența la vot a fost cu mult sub așteptări. Iar din câți au votat în diaspora, culmea!, 35% au spus ”NU” Uniunii Europene deși acolo trăiesc! Se vede treaba că electoratul pro-rus s-a mobilizat mai bine decât cel pro-moldovean, că mi-e teamă să spun ”pro-occidental”. Dar nu exclud nici că noi, ăștia de dincoace de Prut, avem o imagine greșită, idealizată despre frații moldoveni, comparabilă cu naivitatea mea din 90. Una e-n mintea noastră și alta la Orhei, Bălți, Găgăuzia etc. Pentru că Moldova nu e (doar) Chișinău. În ADN-ul moldovenilor, cu mult mai pregnant decât în ADN-ul românilor este scurtătura, ”istețimea” populară, căutarea continuă a căii mai scurte, mai facile, nu neapărat cea a adevărului sau a rezultatului muncit ci a confortului, a ”bunișorului”, chiar dacă n-avem după ce bea apă, chiar dacă nu ne bazăm pe nimic. Și aceste probleme din ADN nu au cum să nu-și spună cuvântul. Sigur, povestea cu supraviețuirea... că trebuie să fie și cu ăia... și cu ăia... da, știm. Dar nu ține. Ani la rând, în prag de iarnă politicienii moldoveni mergeau la București și la Moscova și cereau... gaz, curent electric, bani pentru pensii și salarii la stat... Ani la rând s-au întâlnit interesele tuturor națiilor de pe teritoriul Moldovei când era vorba de devalizat bugetul, băncile, orice ”bunișor” îi ajuta să se ”descurce”. În fond, acum se plătește o parte din nota de plată. Și poate nu cea mai importantă și în orice caz, nu toată. Cum spunea soția mea moldoveancă, Moldova mai are nevoie, probabil, de încă 35 de ani ca generațiile următoare să înțeleagă care-i direcția corectă. După cum, aș completa eu, de vreme ce încă mai sunt copii de securiști din Decembrie 89 care monopolizează puterea și încă se luptă pentru ea, cum așchia nu sare departe de gard dar nici gardul nu-i departe de așchie, fără presiunea externă nici la București nu s-ar fi schimbat prea multe, știm asta. Doar că la Chișinău presiunea externă vine, dintotdeauna, (și) de la Răsărit ceea ce e cu mult mai complicat. Iar supărarea mea cea mare vine din faptul că 1.majoritatea populației din Moldova este de origine română (70% ”întreg”) și 2.de când cu deciziile SUA și UE privitor la Moldova, cu tot miliardul furat chiar s-au băgat bani, inclusiv din România și asta se vede și pe stradă în Chișinău; dar degeaba. PS: Și Finlanda a fost ocupată de ruși dar când au ales (să fie vreo o sută de ani de-atunci), nu au oscilat, nu au ezitat nicio clipă și nu s-au plimbat între Stockholm și Moscova.
“ Bunisorul” ,pe care si noi românii îl cunoaștem bine , face pereche formidabilă cu propaganda rusă, care este mai agresivă ca oricând. Iar la 100 de km de Chișinău are proportii cosmice. Nu i-as arata cu degetul tot pe moldoveni, ci pe liderii lor care au umflat prosteste așteptările “europene” si care n-au livrat la timp, nici performante reale, nici explicații despre ce înseamnă UE. În orice caz, mulțumiri pentru text:), mai bine îl scriai direct in pagina mea! Unde esti mereu binevenit!
“amintirea sfâșietoare a unui război cumplit și permanenta amenințare a imperiului rus” mi se pare o exagerare dorită. Toată Europa este formată din teritoriile altora la origini. Si turcii au fost imperiu și austriecii sau francezii. Singura amenințare este incultura și frustrarea care, pe mulți, nu îi lasă sa trăiască. Eu m-am abonat și plătesc pentru Liviu Alexa. Așa că, n-am ce să dezabonez. Vă citesc uneori si, ca acum, mai fac un comentariu. Nu îmi plac standardele duble.
Cunosc experiența ta moldovenească după cum și tu o știi pe-a mea. Ce pot să-ți spun în plus e că la începutul lui ianuarie 1990, când Aurel Dragoș Munteanu m-a întrebat ”unde vrei să mergi?” am spus ”la Chișinău și Cernăuți”, și m-am dus, de dobitoc ce-am fost. Aveam în mână primul pașaport cu prima ștampilă pusă de vameșii moldoveni. Am lucrat cu moldovenii la Chișinău, la deschiderea TVR Moldova. Vinul bun, mâncarea gustoasă, mix-ul cultural ș.a., iată, reprezintă în jur 50 de procente ”întreg”. Acum, că am un gust amar e puțin spus. Dar cel mai trist e faptul că luând în calcul toate furăciunile, rezultatele referendumului reprezită, cu adevărat, starea de fapt din Moldova. La ora la care scriu, rezultatele încă nu sunt finale. Chiar dacă ”Da” va fi un chinuit 50,000...”întreg” 1%, tristețea adevărului stării de fapt e aceeași. Și pericolul și mai mare ce poate să vină peste două săptămâni e ca Maia Snadu să piardă în turul doi - nu este exclus. Să idealizăm imaginea Moldovei și a poporului moldovean nu ajută nimănui, cu atât mai puțin moldovenilor. Mi-am imaginat, și la fel ca mine mulți de dincoace de Prut, că moldovenii vor avea o prezență la vot de peste 75%. Cu toată diaspora lor numeroasă, prezența la vot a fost cu mult sub așteptări. Iar din câți au votat în diaspora, culmea!, 35% au spus ”NU” Uniunii Europene deși acolo trăiesc! Se vede treaba că electoratul pro-rus s-a mobilizat mai bine decât cel pro-moldovean, că mi-e teamă să spun ”pro-occidental”. Dar nu exclud nici că noi, ăștia de dincoace de Prut, avem o imagine greșită, idealizată despre frații moldoveni, comparabilă cu naivitatea mea din 90. Una e-n mintea noastră și alta la Orhei, Bălți, Găgăuzia etc. Pentru că Moldova nu e (doar) Chișinău. În ADN-ul moldovenilor, cu mult mai pregnant decât în ADN-ul românilor este scurtătura, ”istețimea” populară, căutarea continuă a căii mai scurte, mai facile, nu neapărat cea a adevărului sau a rezultatului muncit ci a confortului, a ”bunișorului”, chiar dacă n-avem după ce bea apă, chiar dacă nu ne bazăm pe nimic. Și aceste probleme din ADN nu au cum să nu-și spună cuvântul. Sigur, povestea cu supraviețuirea... că trebuie să fie și cu ăia... și cu ăia... da, știm. Dar nu ține. Ani la rând, în prag de iarnă politicienii moldoveni mergeau la București și la Moscova și cereau... gaz, curent electric, bani pentru pensii și salarii la stat... Ani la rând s-au întâlnit interesele tuturor națiilor de pe teritoriul Moldovei când era vorba de devalizat bugetul, băncile, orice ”bunișor” îi ajuta să se ”descurce”. În fond, acum se plătește o parte din nota de plată. Și poate nu cea mai importantă și în orice caz, nu toată. Cum spunea soția mea moldoveancă, Moldova mai are nevoie, probabil, de încă 35 de ani ca generațiile următoare să înțeleagă care-i direcția corectă. După cum, aș completa eu, de vreme ce încă mai sunt copii de securiști din Decembrie 89 care monopolizează puterea și încă se luptă pentru ea, cum așchia nu sare departe de gard dar nici gardul nu-i departe de așchie, fără presiunea externă nici la București nu s-ar fi schimbat prea multe, știm asta. Doar că la Chișinău presiunea externă vine, dintotdeauna, (și) de la Răsărit ceea ce e cu mult mai complicat. Iar supărarea mea cea mare vine din faptul că 1.majoritatea populației din Moldova este de origine română (70% ”întreg”) și 2.de când cu deciziile SUA și UE privitor la Moldova, cu tot miliardul furat chiar s-au băgat bani, inclusiv din România și asta se vede și pe stradă în Chișinău; dar degeaba. PS: Și Finlanda a fost ocupată de ruși dar când au ales (să fie vreo o sută de ani de-atunci), nu au oscilat, nu au ezitat nicio clipă și nu s-au plimbat între Stockholm și Moscova.
“ Bunisorul” ,pe care si noi românii îl cunoaștem bine , face pereche formidabilă cu propaganda rusă, care este mai agresivă ca oricând. Iar la 100 de km de Chișinău are proportii cosmice. Nu i-as arata cu degetul tot pe moldoveni, ci pe liderii lor care au umflat prosteste așteptările “europene” si care n-au livrat la timp, nici performante reale, nici explicații despre ce înseamnă UE. În orice caz, mulțumiri pentru text:), mai bine îl scriai direct in pagina mea! Unde esti mereu binevenit!
Excelent articol. Felicitari domnule Toader! La cat mai multe, spre folos cat mai multora ..
Va multumesc mult! E posibil sa fie un text ok, cel putin dupa numarul mare de dezabonari/ unsubscribe, asa pare:))))))!
“amintirea sfâșietoare a unui război cumplit și permanenta amenințare a imperiului rus” mi se pare o exagerare dorită. Toată Europa este formată din teritoriile altora la origini. Si turcii au fost imperiu și austriecii sau francezii. Singura amenințare este incultura și frustrarea care, pe mulți, nu îi lasă sa trăiască. Eu m-am abonat și plătesc pentru Liviu Alexa. Așa că, n-am ce să dezabonez. Vă citesc uneori si, ca acum, mai fac un comentariu. Nu îmi plac standardele duble.