Articolul, ca toate celelalte, e o analiza profunda si bine documentata. Ma gandeam ca ar fi foarte util pentru studentii la jurnalism, ca tot vorbeai de educatie, iar eu de implicarea mai activa si mai concreta a profesionistilor acolo unde conteaza.
Iaca, The Washington Post si LA Times n-au mai facut endorsement si lumea s-a suparat destul de tare.
Nu mi-e insa clar daca non-endorsement-ul e o reactie personala a patronilor din spate impotriva Kamalei Harris, sau o atitudine fireasca (zic eu) de a ramane pe marginea unei lupte foarte incinse.
Pentru ca patronul Bezos ( WP) nu vrea să-și compromită viitoare afaceri legate de colaborarea cu NASA, afaceri discutate în recenta întâlnire cu domnul Trump. cel putin asa sustin ziaristii de la WP. NYT si The Atlantic au si explicat de ce o susțin pe doamna Harris. iti voi trimite link urile, daca te intereseaza! Sunt interesante explicațiile lor, pe scurt spun că dacă democrația este in pericol, atunci presa trebuie să o apere, părăsind locul călduț al neimplicarii! E o dezbatere importantã.
Foarte interesanta tema! Nu prea stium cum ar putea funcționa în România, stiu insa cum functioneaza aici genul acesta de participare civică. Este construita si activa in jurul nevoilor comunităților mici, școli, cluburi sportive, acolo unde statul nu poate acoperi suficient nevoile specifice. La alt nivel, exista o cooperare profundă a mediului de business cu lumea academică, adică universitățile chiar fac treaba, încasează și bani, dar rezolva si probleme specifice, pe baza unor cerințe. Cei mai bogati însă sponsorizează cercetări științifice, de exemplu aquacultura, pornind de la bogăția oceanului care ne înconjoară. Si, evident, tot ei fac multe acțiuni caritabile, au grija de tot felul de oameni aflați în suferință! Infrastructura este asigurată de câteva cluburi cu tradiție, Rotary, Lion etc. E o temă vastă, am scris doar câteva exemple. Începusem documentarea pentru ceva similar, dar a venit politica peste noi iar a stricat totul:)))))!
Sunt curioasa sa stiu cum vezi implicarea antreprenorilor (sau a conducerii unor companii mai mici sau mai mari) in viata cetatii. Ma gandesc la cei care fie fac treaba statului pentru ca au nevoie de oameni mai educati si mai bine pregatiti profesional, dar si la cei care vor sa lase in urma o schimbare cat de mica.
Cred ca sunt oameni si din sfera afacerilor, si din mediul academic, care au constiinta, capacitatea si dorinta de a se pune in slujba unui bine mai mare si comun, dar care nu vor intra in politica. Cum crezi ca poate fi coagulata si folosita resursa asta? Poate fi coagulata? Poate ca este deja si eu nu stiu…
Nu vorbesc despre “gigantii” nostri tech, ci despre restul, mai mici, mai… “self made”, nu “state made”.
Mi-as dori sa ne impartasesti gandurile tale cu privire la asta.
Articolul, ca toate celelalte, e o analiza profunda si bine documentata. Ma gandeam ca ar fi foarte util pentru studentii la jurnalism, ca tot vorbeai de educatie, iar eu de implicarea mai activa si mai concreta a profesionistilor acolo unde conteaza.
Mulțumiri!
Iaca, The Washington Post si LA Times n-au mai facut endorsement si lumea s-a suparat destul de tare.
Nu mi-e insa clar daca non-endorsement-ul e o reactie personala a patronilor din spate impotriva Kamalei Harris, sau o atitudine fireasca (zic eu) de a ramane pe marginea unei lupte foarte incinse.
Pentru ca patronul Bezos ( WP) nu vrea să-și compromită viitoare afaceri legate de colaborarea cu NASA, afaceri discutate în recenta întâlnire cu domnul Trump. cel putin asa sustin ziaristii de la WP. NYT si The Atlantic au si explicat de ce o susțin pe doamna Harris. iti voi trimite link urile, daca te intereseaza! Sunt interesante explicațiile lor, pe scurt spun că dacă democrația este in pericol, atunci presa trebuie să o apere, părăsind locul călduț al neimplicarii! E o dezbatere importantã.
Foarte interesanta tema! Nu prea stium cum ar putea funcționa în România, stiu insa cum functioneaza aici genul acesta de participare civică. Este construita si activa in jurul nevoilor comunităților mici, școli, cluburi sportive, acolo unde statul nu poate acoperi suficient nevoile specifice. La alt nivel, exista o cooperare profundă a mediului de business cu lumea academică, adică universitățile chiar fac treaba, încasează și bani, dar rezolva si probleme specifice, pe baza unor cerințe. Cei mai bogati însă sponsorizează cercetări științifice, de exemplu aquacultura, pornind de la bogăția oceanului care ne înconjoară. Si, evident, tot ei fac multe acțiuni caritabile, au grija de tot felul de oameni aflați în suferință! Infrastructura este asigurată de câteva cluburi cu tradiție, Rotary, Lion etc. E o temă vastă, am scris doar câteva exemple. Începusem documentarea pentru ceva similar, dar a venit politica peste noi iar a stricat totul:)))))!
Sunt curioasa sa stiu cum vezi implicarea antreprenorilor (sau a conducerii unor companii mai mici sau mai mari) in viata cetatii. Ma gandesc la cei care fie fac treaba statului pentru ca au nevoie de oameni mai educati si mai bine pregatiti profesional, dar si la cei care vor sa lase in urma o schimbare cat de mica.
Cred ca sunt oameni si din sfera afacerilor, si din mediul academic, care au constiinta, capacitatea si dorinta de a se pune in slujba unui bine mai mare si comun, dar care nu vor intra in politica. Cum crezi ca poate fi coagulata si folosita resursa asta? Poate fi coagulata? Poate ca este deja si eu nu stiu…
Nu vorbesc despre “gigantii” nostri tech, ci despre restul, mai mici, mai… “self made”, nu “state made”.
Mi-as dori sa ne impartasesti gandurile tale cu privire la asta.