Deci, pe scurt, un feudalism corporatist in nota kafkiana.
.
Ca un tip born & raised in corporatie, sunt total de acord cu tine. De foarte multe ori, incercand sa imbunatatesc ceva, am fost intrebat:
- De ce vrei asta, s-a plans cineva?
- Nu.
- Ș-atunci?
- Am observat eu ca, schimband asta, obtinem asta si e mai simplu sa...
- Nu inteleg.
.
Norocul meu e ca reusesc sa construiesc relatii umane cu clientii mei. Am plecat de-acolo unde asta n-a mai fost posibil - uneori din cauza corporatiei, uneori din cauza clientilor.
Foarte bun articolul! Criza morala la scara globala. Una din marile probleme ale comunicarii actuale. Digitalizarea si viteza de transmitere a informatiilor la distanta "acopera" lipsa de reponsabilitate si asumarea. Cand vorbesti la distanta cu cineva pe care nu il cunosti e mult mai usoara minciuna si inselaciunea. Asta usureaza "misiunea" corporatiilor care la randul lor sunt lipsite de raspundere prin organigrama lor. Daca pe foarte putini ii cunosti(sau ai impresia asta prin cunoasterea imaginiii lor media gen Musk, Gates etc.) pe marea lor majoritate din banci, asigurari, producatori auto samd nu. Ca urmare, daca un cumparator din Australia are o problema cu o masina germana, sa zicem, pe cine sa traga la "raspundere" sau macar sa injure?
Eu unul am inceput sa ma informez mai mult din blogguri de opinie ale specialistilor sau de specialitate ( si intotdeauna de la mai multi!)despre produse sau servicii considerandu-le mai de incredere decat reclamele oficiale false. Ar trebui sa fie mai mult incurajate platformele de comunicare private cu opinii diverse de la specialisti de incredere sau de utilizatori alfabetizati functional. Poate alte institutii adaptate si updatate la realitatea actuala?
Multumiri! Foarte buna observatia! Lipsa de interactiune directa, a contactului direct cu o persoana reala, face manipularea si mai usoara, nu creeaza vinovatii, “depersonalizeaza” inselatoria!
Singura imagine care îmi apare în minte, după aceasta sinteză, este aceea a universului “Mad Max”. Poate că nu la acel nivel apocaliptic, dar, vom ajunge la comunități închise si înarmate până în dinți, gata oricând sa se apere, sau să atace alte comunități. În ritmul în care se fac afaceri în acest moment, cu prioritizarea si maximizarea profitului fără discernământ, vom ajunge la catastrofe demografice si de mediu. Când produci 10 produse pentru diversitate, din care se vând 5-6 iar restul devin deșeu, pe care îl arunci în curtea unor săraci (recomand documentarul Buy Now: Shopping conspiracy), cu siguranță problemele planetei nu mai contează pentru cei care se gândesc doar la profit.
Aș vrea să fac o predicție că vom trăi intr-o lume ca-n povești, însă nu pare ca ne îndreptăm intr-acolo.
Încă o dimineață de sâmbătă cu o lectură bună lângă o cafea gustoasă. 👍
Multumiri! Sigur ca sisteml preseaza si ca mereu va gasi verigile slabe, dar asa cum sunt si comentariile de mai sus, daca oamenii sunt ok si reactioneaza rezultatele pot fi total diferite!
Da, excelent! Texte tot mai elaborate, rafinate, argumentate, muncite, nu "opinii" de care sunt sătul. Am observat și m-a revoltat felul în care a trebuit să mă lupt să scap de Vodafone. După ce m-a mințit o dată prin "serviciul de retenție" și am zis că nu mai vreau să aud de ei, de câte ori am vrut să vorbesc cu un om și nu cu un robot a fost imposibil. În schimb, când chiar am decis că relația s-a încheiat, imediat s-a găsit un om care să mă sune. În regulă, înțeleg cum e cu profitul, cu minciuna și toate celelalte dar ce mă revoltă e frustrarea imensă pe care o am, sentimentul că orice aș face mă lovesc de un zid. Povestea poate ar avea soluții dacă același stat capitalist, prin instituțiile sale ar apăra cetățeanul. Dimpotrivă, nu numai că cetățeanul nu e apărat dar mai constați și cât de bine e pus la punct mecanismul cârdășiei dintre stat și corporații. Asta te face să te simți mic, neputincios, batjocorit. Sigur, totul e clar. Ce nu înțeleg e, totuși, nimeni nu pricepe că ne îndreptăm spre paroxismul în care nu vor mai fi nici corporațiile și nici statul capitalist? Felicitări, Sergiu!
Multumiri multe! As fi preferat sa-mi spui ca exagerez dar, din nefericire, lucrurile stau chiar asa! Politicienii mint si fura, companiile fac la fel. Buboiul nemultumirilor sociale se va sparge din ce in ce mai violent si cu consecinte pe care astazi nici macar nu le gandim. Se sparie gandul, vorba cronicarului!
Deci, pe scurt, un feudalism corporatist in nota kafkiana.
.
Ca un tip born & raised in corporatie, sunt total de acord cu tine. De foarte multe ori, incercand sa imbunatatesc ceva, am fost intrebat:
- De ce vrei asta, s-a plans cineva?
- Nu.
- Ș-atunci?
- Am observat eu ca, schimband asta, obtinem asta si e mai simplu sa...
- Nu inteleg.
.
Norocul meu e ca reusesc sa construiesc relatii umane cu clientii mei. Am plecat de-acolo unde asta n-a mai fost posibil - uneori din cauza corporatiei, uneori din cauza clientilor.
Esti foarte tare daca spui asta public! De regula, cinstea se da pe rusine!
Foarte bun articolul! Criza morala la scara globala. Una din marile probleme ale comunicarii actuale. Digitalizarea si viteza de transmitere a informatiilor la distanta "acopera" lipsa de reponsabilitate si asumarea. Cand vorbesti la distanta cu cineva pe care nu il cunosti e mult mai usoara minciuna si inselaciunea. Asta usureaza "misiunea" corporatiilor care la randul lor sunt lipsite de raspundere prin organigrama lor. Daca pe foarte putini ii cunosti(sau ai impresia asta prin cunoasterea imaginiii lor media gen Musk, Gates etc.) pe marea lor majoritate din banci, asigurari, producatori auto samd nu. Ca urmare, daca un cumparator din Australia are o problema cu o masina germana, sa zicem, pe cine sa traga la "raspundere" sau macar sa injure?
Eu unul am inceput sa ma informez mai mult din blogguri de opinie ale specialistilor sau de specialitate ( si intotdeauna de la mai multi!)despre produse sau servicii considerandu-le mai de incredere decat reclamele oficiale false. Ar trebui sa fie mai mult incurajate platformele de comunicare private cu opinii diverse de la specialisti de incredere sau de utilizatori alfabetizati functional. Poate alte institutii adaptate si updatate la realitatea actuala?
Multumiri! Foarte buna observatia! Lipsa de interactiune directa, a contactului direct cu o persoana reala, face manipularea si mai usoara, nu creeaza vinovatii, “depersonalizeaza” inselatoria!
Singura imagine care îmi apare în minte, după aceasta sinteză, este aceea a universului “Mad Max”. Poate că nu la acel nivel apocaliptic, dar, vom ajunge la comunități închise si înarmate până în dinți, gata oricând sa se apere, sau să atace alte comunități. În ritmul în care se fac afaceri în acest moment, cu prioritizarea si maximizarea profitului fără discernământ, vom ajunge la catastrofe demografice si de mediu. Când produci 10 produse pentru diversitate, din care se vând 5-6 iar restul devin deșeu, pe care îl arunci în curtea unor săraci (recomand documentarul Buy Now: Shopping conspiracy), cu siguranță problemele planetei nu mai contează pentru cei care se gândesc doar la profit.
Aș vrea să fac o predicție că vom trăi intr-o lume ca-n povești, însă nu pare ca ne îndreptăm intr-acolo.
Încă o dimineață de sâmbătă cu o lectură bună lângă o cafea gustoasă. 👍
Mulțumesc, Sergiu.
Multumiri! Sigur ca sisteml preseaza si ca mereu va gasi verigile slabe, dar asa cum sunt si comentariile de mai sus, daca oamenii sunt ok si reactioneaza rezultatele pot fi total diferite!
Mulțumim pentru texte!
Si eu pentru investiția de timp în ele, citindu-le!
Da, excelent! Texte tot mai elaborate, rafinate, argumentate, muncite, nu "opinii" de care sunt sătul. Am observat și m-a revoltat felul în care a trebuit să mă lupt să scap de Vodafone. După ce m-a mințit o dată prin "serviciul de retenție" și am zis că nu mai vreau să aud de ei, de câte ori am vrut să vorbesc cu un om și nu cu un robot a fost imposibil. În schimb, când chiar am decis că relația s-a încheiat, imediat s-a găsit un om care să mă sune. În regulă, înțeleg cum e cu profitul, cu minciuna și toate celelalte dar ce mă revoltă e frustrarea imensă pe care o am, sentimentul că orice aș face mă lovesc de un zid. Povestea poate ar avea soluții dacă același stat capitalist, prin instituțiile sale ar apăra cetățeanul. Dimpotrivă, nu numai că cetățeanul nu e apărat dar mai constați și cât de bine e pus la punct mecanismul cârdășiei dintre stat și corporații. Asta te face să te simți mic, neputincios, batjocorit. Sigur, totul e clar. Ce nu înțeleg e, totuși, nimeni nu pricepe că ne îndreptăm spre paroxismul în care nu vor mai fi nici corporațiile și nici statul capitalist? Felicitări, Sergiu!
Multumiri multe! As fi preferat sa-mi spui ca exagerez dar, din nefericire, lucrurile stau chiar asa! Politicienii mint si fura, companiile fac la fel. Buboiul nemultumirilor sociale se va sparge din ce in ce mai violent si cu consecinte pe care astazi nici macar nu le gandim. Se sparie gandul, vorba cronicarului!